CoalitiaRomanilor.org

CCR trebuie sa sanctioneze OUG 1/1999 care a reinviat decretele-legi, instrumentele preferate ale dictaturii

Tue, 05 May 2020 12:29:19 GMT

Romanian Community Coalition, organizatie neguvernamentala inregistrata in statul California cu scopul, printre altele, de a sprijini intarirea statului de drept si apararea drepturilor omului in Romania, a adresat o petitie Avocatului Poporului pe data de 5 mai 2020 prin care a adus argumente suplimentare in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate a articolului din OUG 1/1999 care ii permite Presedintelui Romaniei sa emita decrete cu putere de lege in instituirea starii de urgenta.

"Folosindu-ne atat de o interpretare istorico-teleologica, cat si de una sistematica si restrictiva a textelor constitutionale aplicabile, am demonstrat ca posibilitatea data prin OUG 1/1999 Presedintelui de a legifera si trasa sarcini Guvernului in perioada starii de urgenta este contrara Constitutiei post-comuniste a Romaniei, avandu-si radacina in vechea practica a "decretelor-legi" din perioada interbelica, practica pe care s-a cladit dictatura carlista si antonesciana", a spus Cristian Terhes, presedintele Romanian Community Coalition.

Pentru informarea opiniei publice prezentam in continuare argumentele suplimentare aduse Avocatului Poporului pentru a fi luate in considerare.

Nr. 3/05.05.2020

Catre

AVOCATUL POPORULUI

Ref. Dosar CCR 522D/2020 – argumente suplimentare in sustinerea exceptiei

Subscrisa Romanian Community Coalition, organizatie neguvernamentala inregistrata in statul California cu scopul, printre altele, de a sprijini intarirea statului de drept si apararea drepturilor omului in Romania,

Avand in vedere cauza cu nr. 522D/2020 aflata pe rolul Curtii Constitutionale, creata ca urmare a exceptiei de neconstitutionalitate a art. 14 lit. c^1)-f) din Ordonanta de urgenta a Guvenului nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, cu modificarile si completarile ulterioare,

Va comunicam prin prezenta o serie de argumente suplimentare celor pe care deja le-ati inclus in exceptie, prin care – in urma interpretarii istorico-teleologice, cat si a unei interpretari sistematice si restrictive a textelor constitutionale aplicabile – vom demonstra ca posibilitatea data prin OUG 1/1999 Presedintelui de a legifera si trasa sarcini Guvernului in perioada starii de urgenta este contrara Constitutiei post-comuniste a Romaniei, avandu-si radacina in vechea practica a "decretelor-legi" din perioada interbelica, practica pe care s-a cladit dictatura carlista si antonesciana.

Avand in vedere tocmai trecutul dictatorial de dupa 1938 din Romania, legiuitorul constituant din 1991, din insasi ratiunea de a evita riscurile unei noi dictaturi, a prevazut garantii constitutionale care sa nu permita concentrarea puterii intr-o singura mana, chiar si – de fapt, cu atat mai mult – in situatii de criza, dand in schimb Parlamentului capacitatea de a actiona neintrerupt in stari de urgenta, evitand astfel posibilitatea blocajului legislativ si pretextul preluarii abuzive a puterii.

Atributul primordial dat Parlamentului in timpul starii de urgenta este explicat asadar astfel:

"Textul [art. 93 din Constitutie] vizeaza situatii de exceptie, care impun decretarea «starii de asediu» sau a «starii de urgenta». Asemenea situatii fiind cu totul exceptionale, Parlamentul va trebui incunostiintat in cel mult 5 zile, iar daca nu se afla in sesiune, el va fi convocat de drept, in cel mult 48 de ore de la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta, urmand sa functioneze pe durata acestora. Aceasta prevedere o gasim deosebit de importanta, deoarece in trecut, in practica unor state, au existat situatii in care starea de asediu sau de urgenta a dus practic la paralizarea activitatii forumului legislativ, intreaga putere concentrandu-se in mainile executivului, Parlamentul nemaifiind informat in legatura cu masurile adoptate si, uneori, dizolvat, chiar, in mod arbitrar. In legatura cu prevederile acestui articol sunt de semnalat si prevederile articolului 49, potrivit carora «restrangerea unor drepturi sau libertati nu poate fi efectuata decat in cazuri anume specificate», restrangerea trebuind sa fie, in toate cazurile, proportionala cu situatia care a determinat-o si neputand atinge existenta drepturilor sau a libertatilor. Urmeaza, asadar, a opina ca in situatii deosebit de grave, cum sunt cel care privesc starea de asediu sau starea de urgenta, «garantarea libertatilor este asigurata in primul rand prin aceea ca Parlamentul nu va putea fi dizolvat», el functionand mai departe in asemenea situatii, iar pe de alta parte, prin aceea ca «drepturile si libertatile democratice nu vor putea fi limitate sau restrans decat in cazuri speciale, si numai prin lege, daca o asemenea restrictie se impune»."[1]

Neconstitutionalitatea art. 14 lit. c^1)-f) din Ordonanta de urgenta a Guvenului nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, cu modificarile si completarile ulterioare

Potrivit art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvenului nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, cu modificarile si completarile ulterioare,

"Decretul de instituire a starii de asediu sau a starii de urgenta trebuie sa prevada urmatoarele:

a) motivele care au impus instituirea starii;

b) zona in care se instituie;

c) perioada pentru care se instituie;

c^1) masurile de prima urgenta care urmeaza a fi luate;

d) drepturile si libertatile fundamentale al caror exercitiu se restrange, in limitele prevederilor constitutionale si ale art. 4 din prezenta ordonanta de urgenta;

e) autoritatile militare si civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului si competentele acestora;

f) alte prevederi, daca se considera necesare."

Continutul acestui articol releva faptul ca, daca prevederile de la lit. a)-c) corespund celor cuprinse in art. 93 din Constitutie, cele prevazute la lit. c^1), d), e) si f) adauga in mod brutal acestei competente constitutionale, transformand Presedintele deopotriva atat in putere executiva cat si legislativa, adica in conducator suprem si deplin al statului pe perioada starii de urgenta, adica exact ipoteza interzisa de legiuitorul constituant, din ratiunile expuse mai sus.

Practic, prin competentele atribuite Presedintelui, prin lit. c^1)-f) a art. 14 din OUG 1/1999, legiuitorul a reintrodus in legislatia activa Decretele-lege din perioada interbelica, in conditiile in care nu doar ca regimul acestora a fost indelung contestat si dezbatut de doctrina vremii, dar cadrul constitutional post-comunist nu-l mai permite.

Din interpretarea istorico-teleologica rezulta ca:

Toti conducatorii cu tendinte dictatoriale au cautat sa suprime Parlamentul si sa preia atributul de a conduce si legifera in acelasi timp prin decrete (ex. Germania, Italia);
Conducerea prin decrete-lege a fost o practica folosita in mod exceptional pe timpul monarhiei constitutionale, argumentata de ratiunea necesitatii supravietuirii statelor in perioade de criza, dar care era sever criticata de specialistii in drept ai vremii, ca fiind in afara cadrului constitutional;
Carol al II-lea, prin Constitutia din 1938, reduce puterile Parlamentului si isi da siesi dreptul de a conduce tara prin "decrete-lege";
Practica conducerii prin "decrete-lege" a fost continuata si de Antonescu, care se socotea "seful statului" sau "conducatorul statului";
Prin Constitutia din 1948 si urmatoarele este redat Marii Adunari Nationale atributul legislativ, inclusiv pe timpul starii exceptionale sau de razboi;
Prin modificarea adusa de Ceausescu in 1974 Constitutiei se creaza institutia "Presedintelui Romaniei" si se aroga Presedintelui atributul de "sef al statului";
Pe timpul regimului Ceausescu au fost 3 decrete care au instituit "starea de necesitate", prin care, insa, nu s-au dat atributii noi organelor de stat, ci doar li s-a ordonat sa lucreze la capacitate maxima. Ca atare, desi emise in plina dictatura, aceste decrete nu au avut forta decretelor-legi, contintul acestora fiind unul executiv, organizatoric.

Din interpretarea sistematica a textelor Constitutiei post-comuniste rezulta ca:

Constitutia post-comunista nu mai prevede ca Presedintele este "seful statului", asa cum a prevazut Constitutia din 1938, ce a permis dictatura carlista, sau Constitutia din 1974, care i-a permis lui Ceausescu sa fie "seful statului";
Parlamentul este "unica autoritate legiuitoare", iar dreptul de a legifera poate fi delegat numai Guvernului;
Presedintelui nu i s-a dat dat nici un prerogativ de legiferare (nu poate initia proiecte de lege, nu poate face amendamente, nu poate adopta legi), singurul sau atribut in acest domeniu fiind in procedura de promulgare a legilor;
Guvernul nu este intr-o relatie de subordonare fata de Presedinte, pentru ca acesta din urma sa poata trasa sarcini Guvernului sau ministrilor;
Presedintele nu are atributul guvernarii si nu poate da dispozitii/ordine Primului ministru si membrilor cabinetului sau.
Rolul primordial in starea de urgenta revine Parlamentului – care reglementeaza prin lege organica regimul starii de urgenta si ramane in activitate pe toata perioada acesteia, in regim de continuitate – si Guvernului, care pune in executare legea starii de urgenta, prin luarea masurilor prevazute de aceasta, precum si prin luarea altor masuri legislative necesare prin ordonante simple sau de urgenta.

Nu in ultimul rand, din interpretarea restrictiva rezulta ca:

Daca in cazul starii de urgenta Constitutia prevede ca Presedintele o "instituie", fara a prevedea in cazul sau si un rol activ in gestionarea acesteia, in caz de agresiune armata indreptata impotriva tarii Constitutia prevede la art. 92 alin. (3) ca "Presedintele Romaniei ia masuri pentru respingerea agresiunii si le aduce neintarziat la cunostinta Parlamentului, printr-un mesaj. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in 24 de ore de la declansarea agresiunii." Ca atare, atunci cand legiuitorul constituant a considerat ca Presedintele, in situatii exceptionale, de primejdie, trebuie sa ia masuri, a prevazut in mod expres acest lucru.

In concluzie, interpretand textele constitutionale prin toate cele trei metodologii de interpretare, concluzia la care se ajunge este aceea ca Presedintele nu are atributul si competentele constitutionale nici de a legifera, nefiind admis ca decretele de instituire a straii de urgenta sa devina adevarate decrete-legi, si nici de a administra starea de urgenta, concluzie in raport cu care dispozitiile art 14 lit. c^1)-f) din OUG 1/1999 apar ca fiind vadit neconstitutionale.

I. Interpretarea istorica

In vederea unei corecte interpretari a art. 93 din Constitutie este necesar a face o analiza istorica a rolului pe care suveranul unui stat l-a avut de-a lungul timpului in situatii ce puneau in pericol grav viata natiunii, a justificarii acestui rol, a limitelor si a controlului exercitat asupra acestuia.

Pornind de la aceasta analiza, vom demonstra in final cum si de ce s-a schimbat in timp viziunea legiuitorului, in special in actuala Constitutie, pentru a pastra echilibrul puterilor in stat inclusiv in perioade de criza, cand statul de drept si libertatile fundamentale sunt indeosebi vulnerabile.

1. Dreptul roman

In viata fiecarei tari pot sa apara situatii de criza, ce scot societatea, cu toata oranduirea sa, din fagasul obisnuit. Preocuparea cu privire la gestionarea acestor situatii de criza nu e de data recenta, ce procupa doar lumea moderna, ci reguli specifice pentru situatii de criza se regasesc inca din dreptul roman.

Acest fapt este remarcat de doctrina romaneasca interbelica, profesorul P. Negulescu aratand ca:

"Romanii, care pentru timpuri normale, aveau magistraturile cu caracteriIe lor de anualitate si dualitate, cu dreptul de intercesiune, in timp de pericol numeau un dictator cu drepturi depline, avand «potestas maxima et imperium maximum». Institutiunea dictaturei insa decade si, in anul 44 i. Chr., ea e desfiintata prin legea Antoniu. Senatul insa, in caz de pericol, investeste pe consuli cu puteri dictatoriale printr-un senatus comun numit «senatus consultum ultimae necessitatis» si care incepea cu formula «Consules caveant ne quid detrimenti capiat res publica»."[2]

Prin acest decret "ultim" Senatul chema consulii si, in unele cazuri, pretorii sau – in situatii extreme – pe toti cetatenii sa faca tot ce este necesar pentru salvarea Republicii. La baza acestui senatus statea un decret de instituire a starii de urgenta, numit tumultus[3], ce avea drept consecinta declararea starii de iustituim, termen ce se traduce literal prin "a sta/sista legea" – ius sistere.[4]

Justificarea dictaturii/autoritatii unice ca solutie pentru starea de urgenta, facuta in dreptul roman, a fost reluata in a doua jumatate a secolului XIX - inceputul secolului XX, cu consecinte devastatoare, insa, pentru umanitate.

2. Starea de urgenta in perioada moderna in Germania si Italia

Germania

Constitutia Regatului Prusac din 1850, editata de Frederic Wilhelm III, a dus la formarea unei monarhii constitutionale si la crearea unui parlament bicameral, Landtag, ales de platitorii de taxe, si Herrenhaus ("Camera Lorzilor"), care era numita de rege. Regele era singura autoritate executiva iar ministrii erau responsabili doar in fata acestuia.[5]

Art. 63 din aceasta constitutie reglementa masurile ce se putea lua in stare de urgenta astfel:

"Daca masuri urgente trebuesc luate fie pentru mentinerea sigurantei publice, fie din cauza unei calamitati nationale neprevazute si, daca camerele nu sunt reunite, pot fi emise ordonante avand putere de lege, sub responsabilitatea colectiva a ministerului si cu conditiunea sa nu fie contrarii constitutiunei. Ele trebuesc sa fie supuse aprobarei celor 2 camere la prima lor reuniune."[6]

Doctrina interbelica, analizand acest text de lege ce consacra "dreptul de criza", notverordnungsrecht, a conchis ca acesta "trebuia sa intruneasca urmatoarele caractere:

1. Sa aiba un caracter politic, adica sa fie destinat ca sa asigure ordinea publica sau sa inlature o calamitate publica.

2. Parlamentul sa nu fie in functiune.

3. Masura sa fie luata de intregul guvern, sub responsabilitatea lui.

4. Ordonantele sau actele sa nu fie contrarii constitutiei.

5. Sa existe un caracter de urgenta.

6. Masura are un caracter provizoriu, urmand sa fie supusa aprobarei parlamentului la prima reuniune."[7]

Din cuprinsul textul se observa reglementarea relativ riguroasa a circumstantelor in care puterea executiva putea legifera in perioade de criza, reglementare ce prezerva in mod evident rolul exclusiv al Parlamentului ca putere legiutoare.

Dupa infrangerea suferita in primul razboi modial si dizolvarea Imperiului si a Regatului Prusiei, teoria starii de necesitate va fi si ea modificata fundamental.

Carl Schmitt, unul din cei mai cunoscuti teoreticieni ai "starii de urgenta", a dezvoltat o vasta doctrina ce a avut o enorma influenta politica si juridica asupra vietii democratice a statelor europene, in special prin teoriile sustinute in doua carti aparute la incepul anilor 1920, respectiv "Dictatura" si "Teologia Politica".

In esenta, Schmitt defineste "dictatura" ca instrumentul prin care suveranul restabileste ordinea care a fost disturbata, iar "suveran" ca fiind persona ce decide in situatii de exceptie. O asemenea "dictatura" era inteleasa in sensul initial al termenului adoptat din sistemul Romei antice, o dictatura care se instaureaza intr-o perioada de criza.

Teoria lui Schmitt[8] pornea de la faptul ca in democratie nu este suficient ca Parlamentul este ales democratic, ci acesta trebuie sa fie si eficient, altfel devine el insusi o bariera impotriva democratiei. Teoria s-a dezvoltat in contextul in care, in perioada anilor ‘20, in Gemania Parlamentul parea incapabil sa ia decizii, astfel incat un razboi civil aparea ca iminent.

Pentru Schmitt, alternativa pentru un Parlament divizat si ineficient era Presedintele ales, ce detine puterea legitima pentru ca el este reprezentantul unitatii. Conform acestei teorii, acest reprezentant al unitatii este suveran, detinand dreptul de decizie in stat si este "garantul Constitutiei", adica pazitorul substantei politice a unitatii.

Analizand viziunea lui Schmitt, Giogio Agamben spune in cartea sa "State of exception":

"Starea de urgenta in care Germania se gasea in timpul presedentiei lui Hindenburg a fost justificata de Schmitt la nivel constitutional pe ideea ca presedintele actioneaza ca si "garant al constitutiei"; dar finalul Republicii de la Weimar demonstraza clar ca, dimpotriva, o democratie protejata nu este deloc o democratie si ca paradigma unei dictaturi constitutionale functioneaza mai degraba ca o faza tranzitorie ce se sfarseste inevitabil intr-un regim totalitar".[9]

Acesta este contextul socio-politic din Germania cand, avand astfel de teorii care justificau din punct de vedere filosofico-juridic necesitatea ca in situatii de criza puterea sa fie preluata de un dictator, Hitler devine cancelarul Germaniei in ianuarie 1933. Profitand de incendierea Reichstag-ului in februarie 1933, Hitler invoca art. 43 al Constitutiei Republicii de la Weimar (1919-1933), care prevederea instituirea starii de urgenta pentru a face fata unei rebeliuni, si instituie starea de urgenta.

Ulterior, Presedintele Germaniei Paul von Hindenburg, la solicitarea lui Hitler ca urmare a incendierii Reichstag-ului, adopta Decretul Presedintelui Reicht-ului pentru Protectia Poporului si Statului (in germana: Verordnung des Reichspräsidenten zum Schutz von Volk und Staat), prin care sunt, in fapt, anulate pe termen indefinit multe dintre drepturile si libertatile civile ale cetatenilor Germaniei garantate de Constitutie (libertatea de exprimare, de asociere, inviolabilitatea corespondentei, etc). In baza acestui decret se instituie cenzura presei iar oponentii nazistilor sunt arestati. "Decretul este considerat de istorici ca unul din pasii cheie in instituirea in Germania a statului nazist cu un singur partid"[10].

Pe 23 martie 1933, cu frica instaurata in populatie si marcanti lideri ai opozitiei asasinati sau arestati, Reichstag-ul adopta "Legea imputernicirii"[11], care prevederea inlaturarea procedurilor si legislatiei parlamentare si ii confera lui Hitler dreptul de a guverna direct prin decrete-lege, fara participarea legislativului. Prin aceasta lege i s-au conferit lui Hitler, in fapt, prerogative dictatoriale.

Cele doua legi, spun istoricii, au instituit Gleichschaltung[12], sau procesul de "nazificare" totala a tuturor institutiilor si a intregii societati, proces ce a condus la instaurarea totalitarismului nazist.

Cu toate ca regimul nazist nu a abrogat Constitutia Republicii de la Weimar (in fapt, respectiva Constitutie nu prevedea posibilitatea adoptarii unor legi care sa dea putere deplina executivului), prin promulgarea "Legii imputernicirii", care ii dadea lui Hitler dreptul sa conduca direct prin decret, Constitutia Germaniei a fost, in fapt, suspendata, aceasta devenind fara efect.[13]

Ulterior, in 1934, o lege votata de Reichstag dupa moartea presedintelui Hindenburd, a permis fuzionarea functiei de Presedinte si de Cancelar in cea de Fuhrer, care i-a dat puteri absolute lui Hitler. Aceste prevederi au fost in vigoare in Germania pana in 1945, la caderea celui de-al Treilea Reicht.

Ascensiunea lui Hitler si preluarea totala a puterii din Germania prin folosirea "starii de urgenta" pe termen nelimitat a fost dovada vie si cumplita a pericolului reprezentat de concentrarea puterii in mana unei singure persoane, folosind perioadele de criza prin care trece inevitabil, la un moment dat, orice stat.

Italia

In Italia, analizarea istorica si juridica a starii de urgenta prezinta un interes deosebit din punct de vedere al folosirii decretelor-lege, decrete emise de puterea legislativa in perioade de criza[14].

Decretele lege au fost folosite pentru declararea starii de asediu in diverse provincii italiene in a doua jumatate a secolului al XIX, acelasi procedeu fiind folosit si in 1908, in urma cutremurelor de la Mesina si Reggio Calabria.

Consacrarea juridica acestor decrete s-a facut insa in 1926, cand regimul fascist a adoptat o lege ce permitea ca, in situatii extraordinare, generate de o necesitate absoluta si urgenta, executivul sa adopte norme cu putere de lege.

Folosirea decretelor-lege a permis, practic, regimului fascist din Italia sa confiste puterea legislativa, rolul parlamentului devenind decorativ.

3. Starea de urgenta in Romania

a) Perioada monarhiei constitutionale

Chestiunea starii de urgenta/de necesitate a fost tratata in doctrina juridica interbelica din doua perspective, legate insa intre ele: actele de guvernamant si decretele-legi.

a.1.) Actele de guvernamant

Teoria actelor de guvernamant, aparuta in Franta la inceputul secolului XIX prin jurisprudenta Consiliului de Stat a fost una dintre cele mai dezbatute teorii ale dreptului administrativ, definirea, caracterizarea si identificarea acestora fiind lasata mult timp in seama doctrinei si jurisprudentei.

Teoria actelor de guvernamant apare in Romania abia un secol mai tarziu, cand legislatia romana recunoaste contenciosul in anularea actelor administrative.

Interesul pentru aceasta teorie apare in momentul adoptarii Legii Casatiei din 1905, care infiinteaza o instanta judecatoreasca, Sectiunea a III-a a Inaltei Curti, cu dreptul de a anula actele de autoritate, cu exceptia actelor de gestiune.

Definitia acestor acte este facuta prin Legea Curtii de Casatie din 1912, prin art. 5 alin. (3) lit. f), definitia fiind insotita de o serie de situatii exemplificative:

"masuri luate pentru ocrotirea unui interes general, privitor la ordinea publica, la Siguranta Statului interna sau externa, sau la alte cerinte de ordine superioara cum ar fi: (…) masurile importiva epidemiilor(…) sau alte asemenea".

O parte a doctrinei, in special profesorul Negulescu, explica actele de guvernamant prin prisma teoriei necesitatii, exprimata astfel:

"Organizarea de Stat are 2 organe politice menite sa vegheze la salvgardarea intereselor generale; sa asigure existenta si integritatea Statului, sa apere colectivitatea de tot ceea ce ar impiedeca-o in desvoltarea ei.

Dintre aceste organe unul are o activitate intermitenta si anume Parlamentul, celalalt are o activitate continua, de tot momentul, puterea executiva, Guvernul.

In caz de pericol, cand ambele puteri functioneaza, este evident ca trebue sa se stabileasca o colaborare intre aceste 2 puteri pentru gasirea mijloacelor de combatere a acestui pericol. […]

In consecinta, puterea legislativa pentru inlaturarea pericolului va lua masurile necesare printr-o lege, iar guvernul, prin acte administrative, va executa legea.

Am spus insa ca parlamentul este, dupa Constitutie, un organ cu activitate intermitenta.

Sa presupunem ca pericolul apare intr'o perioada de intermitenta, provocata fie prin faptul inchiderei sesiunei, fie prin faptul dizolvarei lui, presupunem ca pericolul este de asa natura, in cat orice intarziere ar putea fi fatala.

In asemenea conditiuni, este necesar ca cealalta putere politica a Statului, puterea executiva, care are la indemana toata puterea Statului, fiind depozitara fortei publice, sa ia masurile cerute de imprejurari pentru a apara interesele Statului.

155. Actul, pe care guvernul il face, in asemenea imprejurari, este un act de guvernamant. Printr'un asemenea act, guvernul poate sa depaseasca puterile lui constitutionale, cu toate acestea actul nu poate fi declarat ilegal si ca consecinta nu poate da loc la despagubiri in profitul celor pagubiti printr-un asemenea act si aceasta pentru motivul ca masura a fost luata intr'un interes general, pentru apararea Statului, pentrn apararea colectivitatei si, in asemenea conditiuni, interesul general trebue sa domine interesele si drepturile particularilor: salus republicae suprem lex, colectivitatea are interesul si dreptul sa se mentie, chiar cu sacrificarea unora din membrii sai."[15]

In opinia acestuia, "legiuitorul din 1912 a inteles ca actul de guvernamant este o masura extrema luata de puterea executiva pentru salvarea Statului sau a colectivitatii de un grav pericol, un act de legitima aparare, este un drept de necesitate, un notvetdenrnasrecht, pe care guvernul il ia in mod provizoiu, in lipsa Parlamentului, fiind constrans de necesitate"[16]

Interpretarea extensiva a acestei notiuni prin jurisprudenta a fost dur criticata de acelasi autor, acesta expunand pericolele pentru libertatile individuale generate de o astfel de abordare:

"Constatam prin urmare la instantele noastre judecatoresti o tendinta pronuntata de a legitima abuzurile administratiunei considerand drept acte de guvernamant masuri politienesti".[17]

Necesitatea explicarii actelor de guvernamant prin teoria necesitatii a fost insa negata de cea mai mare parte a doctrinei in virtutea faptului ca, odata definite prin lege, acestea se supun cadrului legal, chiar daca sunt excluse de la controlul judecatoresc.

Astfel, profesorul Constantin G. Rarincescu explica aceasta concluzie in felul urmator:

"Teoria actului de guvernamant se deosebeste in mod fundamental si nu inglobeaza in ea si teoria dreptului de necesitate, desi amandoua pornesc in mare masura dela un temeiu comun, acela de a pune Statul in situatiunea de a face fata unor necesitati si imprejurari cari ar periclita ordinea publica si siguranta sau existenta lui.

Dar teoria dreptului de necesitate vizeaza raporturile dintre puterea executiva si cea legiuitoare, presupunand in acelas timp existenta unei situatiuni anormale si de o gravitate exceptionala in vieata unui Stat, care situatiune determina guvernul sa aseze existenta Statului deasupra ordinei legale.

In asemenea imprejurari Guvernul, calcand ordinea Constitutionala, ia pe cale de decret-lege masuri, cari in mod normal nu puteau fi luate decat pe cale legislativa, justificandu-se aceasta procedare a sa, fie pe faptul ca procedura parlamentara nu se poate indeplini, fie pe faptul ca ea ar fi prea inceata, iar necesitatile prea urgente si prea grave. Cu alte cuvinte teoria dreptului de necesitate presupune o ruptura a echilibrului Constitutional.

Din contra teoria actului de guvernamant nu vizeaza o asemenea ruptura, guvernul neintelegand sa se substitue puterii legislative; ci ramanand in ordinea constitutionala a lucrurilor, el contesta numai judecatorului dreptul de a-i controla anumite acte, asupra carora nu s'ar putea pronunta fara sa se produca anumite inconveniente sau fara sa se stinghereasca exercitiul puterii executive, care are anumite obligatiuni si responsabilitati, in ce priveste ordinea publica si siguranta Statului." [18]

Cu alte cuvinte, actele de guvernamant sunt acte administrative facute de puterea executiva in limitele competentelor ce ii revin, fara a intra in competentele puterii legiuitoare.

Incalcarea separatiei puterilor in stat prin arogarea de catre puterea executiva a atributului legiferarii s-a facut insa prin decretele-legi, emise de Rege pe baza propunerilor consiliului de ministri.

a.2. ) Decretele-legi

Existenta decretelor lege era profund contestata de intreaga doctrina interbelica. Astfel, profesorul Anibal Teodorescu arata in Vol. II din Tratatul de drept administrativ ca:

"Dreptul nostru public cunoaste o categorie de acte facute de executiv, a caror singura denumire pare a fi un non-sens ca una ce cuprinde in sine doua notiumi juridice ce se exclud: decretele-legi. Am vazut ca actul prin care se manifesta functiunea executivului este decretul, pe care Regele il face in aplicarea legii. Decretul-lege este tot un act al Regelui de o valoare juridica insa superioara decretului simplu, caci decretul-lege este decretul care face functiune de lege. El nu mai este o consecinta necesara a legii, ci este insasi legea si ca atare produce toate efectele pe cari aceia le poate produce. Stim insa ca executivul nu poate face legi, caci aceasta functiune este atribuita de Constitutiune altui organ; de aceia decretul-lege apare in drept strict ca un act inconstitutional, ca manifestarea pura si simpla a unei uzurpari de putere din partea executivului. Tot din aceasta cauza intr-o stare normala de drept, existenta decretului-lege trebue sa fie complect necunoscuta.

Sunt insa in viata statelor imprejurari politice deosebite cand, din nefericire, organul legiuitor nu mai poate functiona in mod normal, cand astfel echilibrul constitutional este rupt. Nevoia Statului de a avea legi nu inceteaza insa in asemenea imprejuari ci dinpotriva creste; Statul are, pe de o parte, nevoie de legi noi, cari sa hotarasca norme noi de drept, iar, pe de alta parte, are nevoie sa modifice legile existente. Cate odata, desi aceasta este de o gravitate exceptionala, el trebue sa-si modifice propria sa constitutiune. Imprejurarile insa prin cari trece, nu-i dau ragazul trebuincios ca sa se foloseasca de mijloacele obicinuite prescrise de Constitutiune si sa ramana astfel in normal, ci-l silesc ca, in situatiuni extraordinare, sa reactioneze prin mijloace extraordinare.

In asemenea imprejurari, organul legiuitor nemaiputand functiona, executivul ii ia locul si creiaza norma de drept, adica face legea. Acest procedeu, desi nepermis de Constitutiune, prezinta totusi folosul necontestat ca Statul nu sufera de lipsa de functionare a organului sau normal de legiferare, iar regula de drept este creata repede si in deplina concordanta cu nevoia care a necesitat-o. Procedeul fiind insa, dupa cum am vazut, neconstitutional, este grav prin situatiunea ce o creaza si primejdios prin urmarile la cari conduce. Izvorat din necesitati inexorabile, el implica suspendarea partiala a Constitntiunii si din aceasta cauza, trebuie folosit cu mare circumspectiune, numai atunci cand este neindoios ca nu se mai poate ramane in ordinea normala a lucrurilor.

Decretul-lege apare cu chipul acesta ca un act administrativ cu totul exceptional."[19]

Pericolului abuzului a fost insa semnalat de cvasi-totalitatea doctrinei, care a cerut criterii stricte in functie de care sa fie permis un astfel de procedeu.

Astfel, N. Stambulescu, procurorul general al Inaltei Curti de Casatie, in lucrarea sa "Principii de drept constitutional" (Bucuresti, 1924), sublinia ca:

"Abuzul masurilor exceptionale este insa de temut si pentru ca puterea executiva este usor impinsa pe panta ilegalitatii, de a guverna cu ajutorul decretelor legi, care duc usor la suprimarea libertatilor; trebue riguros limitat acest drept la strictul necesar si la timpul absolut impus de circumstante".

"Exista insa cred pentru a treia putere in stat, puterea judecatoreasca, posibilitatea si datoria de a opri asemenea porniri periculoase ale puterei executive, refuzand asemenea de acte daca nici un motiv grav, nici o urgenta, peste care nu se poate trece, nu ar exista in favoarea masurilor luate".

"Justitia cu ocaziunea aplicarii decretelor este in drept a verifica si urgenta si necesitatea unui decret ; adica daca circumstantele legitimau o asemenea masura, independent de raspunderea fata de camere si de opinia publica".

"Ar mai exista si alt mijloc abuzurile decretelor legi, este de a pune un termen, inauntrul caruia camerile, pe data ce s'ar reuni, sa aiba a se pronunta, daca ratifica sau nu acel decret; si simplul fapt al trecerii termenului sa aduca anularea lor[20]: ceeace ar fi de natura a opri guvernele a cadea in aceste pacate".^{^[21]}

La randul sau, profesorul Anibal Teodorescu sublinia ca:

"Decretele-legi nu-si pot gasi justificarea decat daca sunt facute pentru indeplinirea urmatoarelor conditiuni:

a) in cazul cand sistemul de legiuri ordinare, facut pentru timp de pace, devine neindestulator din cauza imprejurarilor deosebite si neprevazute prin care trece Statul, ca invaziuni, rasboaie, revolutii, etc. ;

b) Parlamentul sa fie impiedicat de a lucra, fie ca se afla in vacanta, fie ca este dizolvat ;

c) sa nu fi vorba decat de masuri ce intereseaza salvarea tarii, apararea nationala, intretinerea ordinei si a sigurantei publice sau de masuri in stransa legatura cu cele dintai, cu un cuvant, de masuri urgente cari implica si motiveaza necesitatea.

Toate decretele-Iegi facute in asemenea conditiuni trebuesc supuse ratificarii Parlamentului la cea mai apropiata sesiune a acestuia, chiar si acelea cari au incetat de a-si mai produce efectele mai inainte de aducerea lor la ratificare. Pana la ratificare, aceste decrete-legi au un caracter de provizorat. Odata ratificate, decretele-Iegi devin legi ordinare si urmeaza in totul soarta acestora.

In afara de conditiunile de mai sus, decretul-lege constitue pur si simplu un act neconstitutional, pe care dreptul de necesitate inceteaza de a-l mai justifica."[22]

Este important de notat, de asemenea, informatia adusa tot de Anibal Teodorescu si anume ca:

"Cu ocazia lucrarilor pregatitoare ale Constitutiunii din 1923, delegatiunea comisiunei mixte, profitand de experienta ce i-o oferea un trecut apropiat, a pus in discutiune chestiunea inscrierii in Constitutiune a dreptului executivului de a lucra prin decrete-legi. Ideia a fost insa respinsa de teama abuzurilor la cari s-ar fi putut ajunge, lasandu-se ca dreptul de necesitate sa guverneze dupa imprejurari, cu garantia responsabilitatii ministeriale (Proectul Constitutiunii. Impr. Statului, 1923, Raportul lui C, G. DISSESCU,pag, 62). [23]

In concluzie, aceasta perioada se caracterizeaza printr-o atentie deosebita acordata respectarii separatiei puterilor in stat si drepturilor individuale, interferenta executivului in legislativ prin decretele-legi fiind profund contestata dar admisa cu titlu exceptional, in caz de pericole ce amenintau grav natiunea, iar Parlamentul nu se afla in sesiune.

Asemenea decrete, insa, aveau doar titlu provizoriu, fiind necesar a fi ratificate de Parlament. Odata supus ratificarii, erau posibile urmatoarele solutii:

"1) Parlamentul, examinand actul guvernului, il aproba si iI ratifica. Prin efectul ratificarii, actul este considerat ca fiind opera puterei legislative si atunci el poate fi censurat pentru neconstitutionalitate, conform art. 103. Actul din provizoriu cum era ca opera a puterei executive, devine definitiv ca legile. Prin urmare cel vatamat printr'un asemenea act, va putea cere daune si daca autoritatea chemata in instanta va invoca pentru a se opune la cererea reclamantului textul actului ratificat, adica a legei, reclamantul va putea invoca exceptiunea de neconstitutionalitate, in cazul cand print-insul s'ar viola o dispozitiune constitutionala;

2) Parlamentul examinand actul, refuza ratificarea. In acest caz, toate actele facute in executarea masurii guvernului, sunt nule, conform principiului quod nulum est ab initio nullos producit effectus. (…);

3) Parlamentul examinand actul, il aproba, dar constata ca printr'insul s'au violat principii constitutionale si prin votul pe care il da, declara suspendate acele principii constitutionale pana la modificarea constitutiunei. In asemenea conditiuni, particularul, vatamat printr'un asemenea act de guvernamant, va pntea invoca neconstitutionalitatea unei asemenea masuri, oprite in mod formal de art. 128 din constitutia dela 29 Martie' 1923 si va putea cere daune conf. art 99 constitutie;

4) Guvernul nu supune parlamanetului actul de guvernamant in tot timpul sesiunei, care urmeaza facerei actului, si nici o dicutiune nu urmeaza asupra lui. Aceasta insemneaza ca pericolul, care necesitase actul, a fost imaginar, sau ca, daca a existat in realitate, nu mai exista. Particularul, vatamat printr'un asemenea act, va putea cere inlaturarea actului ilegal, conform art. 8 si 128 din constitutie, care declara ca ca Regele ca sef ai puterei executive nu are dreptul de a modifica sau suspenda legile si constitutia, a art. 5 § III lit. f, din legea Curtii de casatie, precum si art. 90 constitutie, care declara ca partea vatamata de un decret sau o dispozitie, semnata sau contrasemnata de un ministru, prin care se violeaza un text expres al constitutiunei sau al unei legi, poate cere Statului, in conformitate cu dreptul comun despagubiri pentru prejudiciul cauzat, ceeace ne spune si art. 33 penultim aliniat din legea Curtii de casatie."[24]

b) Perioada dictaturii carliste

Decretele-lege, aspru criticate in perioada monarhiei constitutionale, au fost insa folosite intens de regele Carol al II-lea in timpul dictaturii carliste, acestea ajungand a fi ridicate la rangconstitutional.

Astfel, in noaptea de 10-11 februarie 1938 regele Carol al II-lea inlocuit guvernul Goga cu un guvern consultativ marioneta, condus de Patriarhul ortodox Miron Cristea. Aceasta masura era o grava incalcare a regimului democratic reglementat prin Constitutia din 1923, pe care regele Carol al II-lea a motivat-o prin incercarea de a "restabili ordinea publica".

Tot pe 11 februarie 1938 Carol al II-lea a instituit starea de asediu pe tot cuprinsul tarii. Conform acestui Decret, autoritatile militare erau imputernicite "de a cenzura presa si orice publicatiuni, avand dreptul de a impiedica aparitia oricarui ziar sau publicatie". O zi mai tarziu a fost revocata convocarea Parlamentului.[25]

Inlocuirea Constitutiei din 1923 si puteri sporite date Regelui ca sa conduca prin decrete-lege

"Cabinetul Miron Cristea (februarie-martie 1938) a avut in speciala atentie inlocuirea Constitutiei din 1923 cu una noua, elaborata in mare graba (sub coordonarea unui reputat jurist, Istrate Micescu) si care a fost avizata de executiv pe 20 februarie 1938."[26]

In plina stare de asediu, pe 24 februarie 1938, a fost organizat un referendum pentru adoptarea noii Constitutii, la care 4.303.064 persoane au votat "pentru" si 5.483 au votat "impotriva".[27] Votul nu a fost secret, ci oral si deschis, opozantii noii Constitutii fiind trecuti nominal pe o lista separata.[28]

La 27 februarie 1938, prin decretul regal nr. 1045 a fost promulgata noua Constitutie, care abroga Constitutia din 1923[29]. Noua Constitutie din 1938[30], contestata de opozitie si juristi deopotriva, ii dadea puteri sporite regelui, transformandu-l in autocrat.

O prima astfel de masura prevazuta in Constitutia din 1938, care ii dadea Regelui puteri sporite, era la art. 30, unde s-a prevazut ca "Regele este Capul Statului"[31], prevedere care s-a adaugat celei de "cap al ostirii", ce se regasea si in Constitutia din 1923.

A doua astfel de masura prevedea relatia dintre Rege si puterea legislativa. Astfel, daca in Constitutia din 1923, la art. 24, se prevedea ca "Puterea legislativa se exercita colectiv de catre Rege si Reprezentatiunea nationala" (compusa din Senat si Adunarea Deputatilor), in Constitutia din 1938 s-a prevazut la art. 31 ca "Puterea legislativa se exercita de Rege prin Reprezentatiunea Nationala care se imparte in doua Adunari: Senatul si Adunarea Deputatilor".

A treia astfel de masura a fost cea referitoare la dizolvarea Parlamentului. Astfel, din art. 45 alin. (3) a fost scos termenul de convocare a alegerilor, prevazut de Constitutia din 1923, articolul precizand doar ca "actul de dizolvare trebuie sa contina convocarea alegatorilor si a noilor Adunari". Lipsa unui termen de convocare a alegerilor ii dadea posibilitatea Regelui sa desfiinteze Parlamentul si sa nu mai convoace alegeri curand.

A patra astfel de masura a fost perioada de convocare a Adunarilor Parlamentare. Daca sub Constitutia din 1923 aceasta nu putea depasi o luna, Constitutia din 1938, la art. 45 alin. (4), a prevazut ca "Regele poate amana Adunarile. Ele se intrunesc de plin drept la implinirea unui an de la data amanarii, daca intre timp nu au mai fost convocate".

In contextul acestui vid al exercitarii puterii legislative, Constitutia din 1938 a prevazut a cincea masura care ii dadea puteri dictatoriale regelui, respectiv posibilitatea acestuia de a conduce prin decrete-lege:

"Regele poate, in timpul cand Adunarile Legiuitoare sunt dizolvate si in intervalul dintre sesiuni, sa faca in orice privinta Decrete cu putere de lege, care urmeaza a fi supuse Adunarilor spre ratificare la cea mai apropiata a lor sesiune." - art. 45 alin. (7) din Constitutia din 1938.

Pe scurt, "Constitutia din 20 februarie 1938 conferea Parlamentului roman un rol decorativ, cu atributii mult mai reduse in favoarea prerogativelor regale. Regimul parlamentar este inlocuit cu unul autoritar. Noua constitutie pune capat separarii puterilor in stat."[32]

"Romania a devenit sub noul regim, dintr-un stat de drept, un stat autocrat, in care avutul, libertatea personala, libertatea de gindire, de intrunire si de presa au fost scoase de sub paza legilor si aruncate prada teroarei arbitrare a organelor administrative si politienesti", a spus istoricul Monica Vlaicu intr-un articol pe aceasta tema.[33]

Fara o putere legislativa in fapt (Regele o putea dizolva iar alegerile sa fie stabilite peste ani, in coroborare cu posibilitatea amanarii convocarii Adunarii Parlamentului cu un an), folosindu-se de prevederea referitoare la emiterea decretelor-lege, Regele avea controlul total asupra procesului legislativ-executiv din statul roman.

Conducerea prin decrete lege

In baza acestei noi prerogative care ii conferea Regelului si puteri depline de legiferare prin decrete-legi, Regele Carol al II-lea a inceput lichidarea regimului democratic si instituirea dictaturii.

Printre cele mai importante decrete-lege, care au legatura si cu subiectul acestei exceptii, amintim:

Decretul-lege 1422/30 martie 1938 prin care s-au dizolvarea partidelor politice[34], decret aspru criticat de PNL si PNT;
Decretul-lege 4321/16 decembrie 1938 privind infiintarea Frontului Renasterii Nationale ca "unica organizatie politica in stat, orice alta activitate politica (…) fiind socotita clandestina"; numai Frontul avea dreptul de a fixa si depune candidaturi in alegeri, fiind pentru prima data in istoria Romaniei cand se legifera sistemul partidului unic, facandu-se un pas decisiv spre totalitarism.
Decret-lege emis imediat dupa alegerile din 1-2 iunie 1939, prin care Carol II a cerut tuturor deputatilor si senatorilor sa poarte uniforma Frontului Renasterii Nationale si sa presteze juramant de credinta regelui;
Decret-lege din 22 iunie 1940 pentru transformarea Frontului Renasterii Nationale in Partidul Natiunii[35].

Tot prin intermediul decretelor-lege sunt instituite de Carol al II-lea o serie de prevederi antisemite, intre care Decretul-lege nr. 2.650 din 8 august 1940 privitor la starea juridica a locuitorilor evrei din Romania^{^[36]} si Decret-lege nr. 2651 / 8 august 1940 ce interzicea casatoria intre romani si evrei.[37]

Suspendarea Constitutiei din 1938 si dizolvarea Parlamentului

Pe fondul unei conjuncturi politice dezastroase determinate in special de Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Carol al II-lea demite guvernul Ion Gigurtu si prin Decretul-lege 3051[38] din 4 septembrie 1940 il insarcineaza pe generalul Ion Antonescu sa formeze un nou guvern.

A doua zi, pe data de 5 septembrie 1940, "Vazand starea de extrema necesitate in care se gaseste Tara", Carol al II-lea dispune prin Decretul-lege 3052/1940 suspendarea Constitutiei din 1938 si dizolvarea Parlamentului.[39] Decretul-lege 3052/1940 de suspendare a Constitutiei din 1938 si dizolvare a Parlamentului a fost ratificat de Parlament prin Legea 510/5 septembrie 1940.[40]

Odata cu suspendarea Constitutiei, "guvernarea tarii s-a facut printr-o serie de decrete sau acte cu caracter constitutional"[41].

Ulterior, prin Decretul-lege 3053[42] din 5 septembrie, Carol al II-lea il "investeste pe Ion Antonescu, presedintele Consiliului de Ministri, cu depline puteri pentru conducerea Statului Roman". Prin acelasi decret Regele isi reduce prerogativele, mentinandu-le pe cele cum ar fi dreptul de a bate moneda, a fi capul ostirii, sa ofere decoratii, sa oferi gratiere si amnistie, in timp ce "toate celelalte puteri ale Statului se exercita de presedintele Consiliului de Ministri". Decretul-lege 3053/1940 a fost ratificat de Parlament prin Legea 511/5 septembrie 1940.[43]

La 6 septembrie 1940 Carol al II-lea abdica.

c) Dictatura antonesciana

Imediat dupa abdicarea lui Carol al II-lea, prin Decretul-lege nr. 3064/1940, semnat de "Seful statului si presedintele Consiliului de Ministri, Ion Antonescu si ministrul justitiei Ion V Gruia", se stabileste pentru succesiunea la tron ca "Maria Sa Marele Voevod Mihai de Alba Iulia devine astfel Mihai I-ul, Rege al Romaniei". Decretul-lege nr. 3067 din 6 septembrie 1940, semnat de aceasta data de regele Mihai I, reinvestea cu puteri depline in stat pe Ion Antonescu si mentiona prerogativele regale.[44]

Pe data de 7 septembrie 1940, intr-un discurs spontan tinut in fata Consiliului de Ministri, Ion Antonescu trasa liniile politice ale statului sub conducerea sa. In acest discurs spune, printre altele, cum a reusit sa-l detroneze pe rege si sa dea o lovitura de stat, precum si ca:

"Semnarea decretelor. Domnilor, cand am discutat deplinele puteri am hotarat ca in cadrul prerogativelor regale, Regele semeaza un singur decret: este Inaltul Decret de numirea Primului Ministru. Toate celelalte mi-am rezervat sa le semnez eu, de ce sa mai pierdem timpul cu contrasemnari."[45]

Prin Decretul nr. 3151 din 14 septembrie 1940, a fost proclamat Statul National-Legionar. Guvernul era condus de catre Ion Antonescu iar Horia Sima, seful Miscarii legionare, devenea vicepresedinte al Consiliului de Ministri. In 10 zile Ion Antonescu si Miscarea Legionara au acaparat prin folosirea Decretelor legi intreaga putere in stat.

Maresalul Ion Antonescu a continuat conducere tarii prin intermediul decretelor-lege, o serie dintre ele avand si caracter antisemit[46]. Decretele-legi erau emise de Antonescu in calitate de "conducator al statului roman" si "presedintele consiliului de ministri".

d) Constitutia din 1948

Fara a intra in detalii privind perioada de la caderea lui Ioan Antonescu, pe 23 august 1944, si adoptarea Constitutiei din 1948, precizam doar ca in septembrie 1944 si ulterior s-au dat o serie de acte/decrete constitutionale prin care s-a repus in uz Constitutia din 1923 cu unele exceptii.

Odata insa cu o tot mai mare influenta a reprezentantilor sovietici in Romania, a inceput instituirea modelului sovietic.

Ca atare, prin Decretul 2218/13 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative si organizarea viitoarelor alegeri parlamentare s-a mentinut separatia puterilor in stat, insa s-a suprimat sistemul bicameral, renuntandu-se la Senat, fiind lasata numai "Adunarea Deputatilor". Acest decret mai prevedea, printre altele, ca:

"Adunarea Deputatilor nu poate proceda, nici in total nici in parte, la revizuirea Constitutiei. Revizuirea Constitutiei din 29 martie 1923, astfel cum a fost repusa in vigoare prin decretul nr. 1626 din 2 septembrie 1944 si modificata prin dispozitiile prezentului decret, se va putea face numai potrivit dispozitiunilor prevazute in Titlul VII al acestei Constitutii si numai de catre o Adunare Legiuitoare extraordinara, aleasa special in acest scop"[47].

Pe data de 19 noiembrie 1946 au avut loc alegeri generale castigate, in urma unei fraude de proportii, de Partidul Comunist.

Prin Legea 363 din 30 decembrie 1947[48] Adunarea Deputatilor ia act de abdicarea Regelui Mihai I, abroga Constitutia din 1866 cu modificarile din 1923 si 1944, instituie "republica populara" si pregateste adoptarea unei noi constitutii.

Pe 13 aprilie 1948 este adoptat proiectul noii constitutii, care devine prima constitutie de tip socialist a Romaniei.

Constitutia din 1948 a eliminat separatia puterilor in stat, intreaga putere fiind exercitata de Marea Adunare Nationala, care a devenit, conform art. 37, "Organul suprem al puterii de Stat a Republicii Populare Romane".

Aceasta isi prelungea de drept mandatul si in perioada de razboi sau stare exceptionala, inclusiv in situatia in care aceasta ar fi dizolvata (art. 61 si 62 din Constitutie).

Sub noua constitutie se trece la un nou tip de conducere totalitara, trecand de la puterea absoluta detinuta de o persoana, la puterea absoluta detinuta de un organ colectiv. Aceasta distinctie se va dovedi a fi una teoretica, in realitate conducatorul Adunarii Nationale – conducatorul partidului stat – fiind persoana ce detinea controlul total.

e) Nicolae Ceausescu – Presedintele Romaniei si "seful statului"

Dat fiind ca Marii Adunari Nationale i s-a prevazut dreptul de a modifica direct Constitutia, aceasta a fost modificata cu usurinta in repetate randuri. "Aceasta asimilare a Constitutiei cu legile ordinare a facut ca aceasta Constitutie sa cunoasca zece modificari si sase republicari pana la 22 decembrie 1989, mai mult decat toate celelalte legi fundamentale ale Romaniei din 1866 pana in 1965."[49]

O modificare majora adusa Constitutiei comuniste a fost facuta in 1974, cand prin Legea nr. 1 din 28 martie 1974 a fost creata functia de Presedinte al Republicii Socialiste Romania "ca organ suprem al puterii de stat", fapt care a netezit calea spre dictatura.

Ulterior, in art. 71 din Constitutie a fost prevazut ca Presedintele este "seful statului", prerogativa care nu a existat decat in Constitutia din 1938, din perioada dictaturii carliste, prerogativa pe care a folosit-o si Antonescu pe perioada cat Constitutia a fost suspendata.

Printre atributiile prevazute Presedintelui de catre Constitutia Romaniei la 1974 era si acela de a decreta "starea de necesitate" (art. 75):

"In interesul apararii Republicii Socialiste Romania, al asigurarii ordinii publice sau a securitatii statului, in caz de urgenta, in unele localitati sau pe intreg teritoriul tarii, starea de necesitate.

In indeplinirea atributiilor sale, Presedintele Republicii Socialiste Romania emite decrete prezidentiale si decizii."

Pe perioada cat a fost Presedinte a Romanie, Nicolae Ceausescu a instituit de 3 ori prin decret starea de necesitate:

Pe 3 iulie 1975, prin Decretul Prezidential 145, in urma unor inundatii;
Pe 5 martie 1977, prin Decretul Prezidential 58, in urma cutremurului;
Pe 20 decembrie 1989, ca urmare a "evenimentelor" de la Timisoara.

Este important de remarcat faptul ca prin nici unul dintre aceste decrete Nicolae Ceausescu nu a dat atributii noi organelor de stat, ci doar le-a ordonat sa lucreze la capacitate maxima.

Ca atare, desi emise in plina dictatura, aceste decrete nu au avut forta decretelor-legi, ci contintul acestora era unul executiv, organizatoric.

f) perioada 1989 -1991

Decretele-lege au fost folosite in perioade dintre Revolutia din decembrie 1989 si adoptarea Constitutiei din 1991, intr-o perioada de tranzitie de la dictatura la democratie, cand noua arhitectura a statului nu era insa configurata.

g) Constitutia din 1991

Prin Constitutia din 1991 a fost eliminat cu totul orice atribut legislativ al Presedintelui. Dupa o lunga perioada de dictatura, legiuitorul constituant a reglementat cu atentie rolul fiecarei puteri in stat, prevazand norme speciale inclusiv pentru situatiile de urgenta, pentru a evita ca acestea sa fie folosite ca pretexte pentru preluarea puterii, asa cum istoria secolului XX a demonstrat-o intr-un mod atat de dureros.

Astfel, desi Presedintele este cel care declara starea de asediu sau de urgenta, Parlamentul este chemat sa o ratifice in termen de maxim 5 zile.

Pentru e evita situatia din perioada interbelica, cand decretele-lege erau justificate de posibilitatea ca Parlamentul sa nu se afle in sesiune, prin invocarea teoriei necesitatii, Constitutia din 1991 a prevazut ca acesta se convoaca de drept, fara nici o formalitate, in termen de 48 de ore, si ramane in sesiune pe toata durata starii de asediu.

De asemenea, Parlamentul nu poate fi dizolvat in perioda starii de asediu sau de urgenta.

Regimul starii de asediu sau de urgenta este stabilit prin lege organica – "legile preventive" de care vorbea profesorul Anibal Teodorescu[50] –, in situatii extraordinare Guvernul poate lua masuri urgente prin intermediul ordonantelor de urgenta, ce nu pot insa afecta drepturile si libertatile fundamentale ale omului.

Toate aceste reguli, inscrise la nivel constitutional, nu reflecta altceva decat raspunsul legiuitorului constitutional la toate vulnerabilitatile reflectate de istoria starii de necesitate, descrise mai sus, si ele nu pot fi intelese decat daca cunoastem aceasta istorie.

II. Analiza Sistematica a textelor Constitutionale

Art. 93 din Constitutie nu trebuie interpretat izolat, ci prin coroborare cu principiile constitutionale, pe de-o parte, si celelalte texte constitutionale ce reglementeaza atributele puterilor in stat, pe de alta parte.

Din analiza textelor constitutionale se desprind urmatoarele concluzii:

1. Prin art. 14 lit. c^1)-f) din OUG 1/1999 i-au fost atribuite Presedintelui competente legislative, incalcandu-se astfel art. 1 alin. (5) din Constitutie si art. 62 alin. (1) din Constitutie

Potrivit art. 1 alin. 5 din Constitutie, "In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie".

Acest principiu obliga nu doar cetatenii, ci si toate institutiile si autoritatile statului, inclusiv Parlamentul, sa respecte Constitutia. In acord cu acest principiu, Parlamentul nu poate delega altei autoritati competenta sa legislativa, decat in conditiile si limitele prevazute de Constitutie.

Or, potrivit art. 62 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul este UNICA autoritate legiuitoare a tarii, iar aceasta competenta, tot conform Constitutiei, poate fi delegata exclusiv Guvernului in baza unei legi de abilitare.

Ca atare, abilitarea de catre Parlament a unei alte institutii decat Guvernul, in cazul de fata Presedintele, sa emita acte cu putere de lege este vadit neconstitutionala, prin adoptarea unei astfel de norme fiind incalcate limitele permise de Constitutie, mai sus amintite.

De asemenea, lit. f) a art. 14, ce mentioneaza ca decretul va cuprinde "alte prevederi, daca considera necesare" aduce atingere principiului legalitatii prin formularea vaga, extrem de larga, ce deschide poarta abuzului si a arbitrariului. Practic, legiuitorul a lasat la latitudinea Presedintelui includerea oricarui tip de dispozitii in cuprinsul acestui decret, fara nici un fel de previzibilitate sau conditionalitate.

Acest fapt a permis Presedintelui sa modifice prin decretele de instituire a starii de urgenta inclusiv Codul de procedura civila si penala, printr-o procedura pur si simplu de neimaginat sub imperiul Constitutiei post-comuniste.

Daca acest text va ramane nesanctionat de catre Curtea Constitutionala, inseamna ca se admite inadmisibilul: in perioada starii de urgenta Constitutia este suspendata in Romania, deoarece Presedintele poate deroga oricat si oricum de la aceasta pe durata acestei perioade, ce poate fi prelungita, de altfel, nelimitat, prin decrete succesive.

2. Presedintele nu are atributul guvernarii si nu poate da dispozitii/ordine Primului ministru si membrilor cabinetului sau, acest atribut fiind contrar art. 102 alin. (1), art. 107 si art. 109 alin. (1) din Constitutie

Potrivit art. 14 lit. c^1) si e), prin decretul Presedintelui se stabilesc masurile de prima urgenta care urmeaza a fi luate, precum si autoritatile militare si civile desemnate pentru executarea decretului si competentele acestora.

Cu alte cuvinte, acest text permite Presedintelui sa preia partial guvernarea tarii in perioada starii de urgenta, sa dispuna masuri ce pot afecta toate domeniile – social, economic, politic, juridic etc. –, sa dea ordine si dispozitii obligatorii autoritatilor si nu doar sa stabileasca, ba chiar si sa modifice competentele acestora.

Or, aceasta competenta atribuita prin OUG 1/1999 Presedintelui excede vadit celor constitutionale, nu doar prin aceea ca aroga Presedintelui atributii si competente nerecunoscute de Constitutie, dar si pentru ca rastoarna complet rolul si separatia puterilor in stat, asa cum a fost impusa de legiuitorul constituant.

Astfel, potrivit art. 102 alin. (1) din Constitutie, "Guvernul (…) exercita conducerea generala a administratiei publice".

In continuarea, art. 107 prevede ca "(1) Primul-ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, respectand atributiile ce le revin. De asemenea, prezinta Camerei Deputatilor sau Senatului rapoarte si declaratii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate." si ca "(2) Presedintele Romaniei nu il poate revoca pe primul-ministru".

Mai mult, art. 109 alin. 1 din Constitutie, prevede in mod explicit ca "Guvernul raspunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate", neavand asadar nici dreptul, nici obligatia de a raspunde in vreun fel in fata Presedintelui.

Din coroborarea acestor texte legale rezulta in mod indubitabil ca intre Presedinte si Guvern nu exista raporturi de subordonare, Guvernul raspunzand politic EXCLUSIV in fata Parlamentului, nu si a Presedintelui. Aceasta concluzie este intarita de interdictia expresa stipulata in Constitutie, de revocare a Primului ministru de catre Presedinte.

Guvernul are atributul conducerii generale a administratiei publice si nici o norma constitutionala nu prevede ca acest atribut trece in sarcina Presedintelui in perioada starii de urgenta.

In concluzie, in acord cu prevederile constitutionale, Presedintele NU poate modifica competentele autoritatilor administrative, nu le poate da dispozitii si ordine si nu le poate modifica competentele legale.

3. Rolul primordial in starea de urgenta revine Parlamentului – care reglementeaza prin lege organica regimul starii de urgenta si ramane in activitate pe toata perioada acesteia, in regim de continuitate – si Guvernului, care pune in executare legea starii de urgenta, prin luarea masurilor prevazute de aceasta precum si prin luarea altor masuri legislative necesare prin ordonante simple sau de urgenta.

Pentru a intelege corect vointa legiuitorului constitutional, este important de urmarit modificarile aduse prin revizuirea Constitutiei din 2003 regimului legislativ in situatii de urgenta.

Dezbaterile parlamentare purtate cu aceasta ocazie reprezinta o sursa importanta pentru intelegerea corecta a modificarilor aduse. Acestea reflecta fara indoiala, preocuparea de a reda Parlamentului rolul sau de legiuitor principal si a stopa sau macar diminua abuzul legiferarii de catre executiv sub pretextul necesitatii create de situatii urgente, extraordinare.

La revizuirea Constitutiei in 2003 au existat amendamente vizand fie excluderea cu totul a ordonantelor de urgenta, fie limitarea folosirii lor doar in situatii de razboi, stare de asediu, de urgenta sau de necesitate, fie interzicerea utilizarii lor in anumite domenii.

Discutiile si argumentele generate de acestea, desi nu vizeaza direct regimul constitutional al starii de urgenta, sunt importante pentru interpretarea corecta a textelor in ansamblul lor, intrucat permit sa se discearna intentia legiuitorului in ansamblul constructiei constitutionale.

Un astfel de argument, ce reflecta intentia din spatele textului constitutional, a fost adus de presedintele Comisiei de revizuire, domnul Valer Dorneanu, care a aratat ca:

"Guvernul, cel care realizeaza guvernarea pe baza mandatului dat de noi, este investit sa guverneze tara, el trebuie sa aprecieze daca se afla intr-o situatie exceptionala si sa intervina imediat. S-a propus aici restrangerea situatiilor exceptionale, la siguranta nationala, la situatii exceptionale... Intai ca acele cazuri de stare de necesitate, de stare de urgenta au o proprie reglementare, un cadru juridic specific, dar, in al doilea rand, credeti dumneavoastra ca o situatie exceptionala poate apare numai unde ne imaginam noi? Noi putem stabili acum 3-4 domenii si apare chiar maine o situatie exceptionala intr-un domeniu neprevazut. De aceea, va rog sa acceptati ca nu am avut alta posibilitate de restrangere si mai mult decat de a inlatura niste domenii foarte esentiale, cum sunt cele spuse de domnul Gaspar, de la posibilitatea legiferarii prin ordonante de urgenta, de a motiva, de a convoca imediat, in 5 zile, Parlamentul in situatii de urgenta."[51]

Aceasta motivatie se reflecta in textul adoptat in final la revizuirea Constitutiei si din aceasta se deprind cateva concluzii importante pentru obiectul sesizarii de fata:

Guvernul este cel ce guverneaza tara in situatii de criza, si nicidecum Presedintele;
OUG, chiar daca nu se suprapun ca si continut si ipoteze peste starea de urgenta, sunt instrumente ce pot fi si trebuie folosite de Guvern inclusiv in perioada starii de urgenta;
Interzicerea ca prin ordonanta de urgenta sa fie afectate drepturile si libertatile fundamentale se mentine si in aceste situatii exceptionale, inclusiv in starea de urgenta, pentru a se evita orice abuz al executivului in raport cu cetatenii;
pentru a se evita neajunsurile de la punctul anterior – pentru situatii cand restrangerile de drepturi sunt necesare – legiuitorul constituant a prevazut ca starea de urgenta se reglementeaza prin lege organica, ca atare, acestea au deja o proprie reglementare, un cadrul ce a dispus deja restrangerea unor drepturi, astfel incat interventia Guvernului in acest domeniu – si cu atat mai putin a Presedintelui – nu este nici necesara, nici permisa.

In acelasi timp, odata cu reducerea posibilitatii Guvernului de a legifera pe calea ordonantelor de urgenta, este extins rolul Parlamentului pentru situatia in care tara s-ar afla in stare de asediu sau de urgenta, tocmai pentru a se evita blocaje in astfel de situatii, ce necesita masuri urgente.

Astfel, Constitutia din 1991 prevedea la art. 60 alin. (1) ca:

"Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa."

In urma revizuirii Constitutiei, acest text devine art. 63 alin. (1), care insa e modificat astfel:

"Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeste de drept in stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, pana la incetarea acestora."

Cu alte cuvinte, legiuitorul constituant s-a asigurat ca Parlamentul este in masura sa adopte, inclusiv in regim de urgenta, masurile legislative necesare, pentru situatia in care acest masuri necesare nu se regasesc deja in legea cadru privind starea de urgenta si vizeaza domenii in care Guvernul nu poate actiona prin intermediul ordonantelor de urgenta.

Aceasta modificare a urmarit asadar ca Parlamentul sa intre in deplina capacitate de functionare imediat, fara nici o formalitate si fara posibilitatea ca actiunea acestuia sa fie intrerupta in vreun fel pe durata starii de urgenta.[52]

In acelasi timp, este important de notat ca o prevedere similara, ce privea mandatul Presedintelui, a ramas nemodificata, in sensul ca "Mandatul Presedintelui Romaniei poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa."( art. 83 alin. (3) din Constitutie).

Distinctia facuta de legiuitorul constituant este indeosebi relevanta pentru a intelege importanta fiecarui actor constitutional in perioada starii de asediu sau de urgenta: mandatul Parlamentul se prelungeste de drept, ceea ce inseamna ca rolul Parlamentului este esential, pe cand mandatul Presedintelui poate fi prelungit (deci nu este neparat necesar), dar numai in caz de razboi sau catastrofa, nu si in cazul starii de urgenta.

In acelasi sens trebuie inteleasa si ratiunea textului continut de art. 89 alin. (3) din Constitutie, ce interzice dizolvarea Parlamentului pe timpul starii de asediu sau de urgenta, fara ca o interdictie similara sa fie instituita in procedura suspendarii din functie a Presedintelui.

Asadar, faptul ca legiuitorul constitutional a prevazut necesitatea continuitatii doar in cazul Parlamentului, nu si a Presedintelui, se explica prin aceea ca rolul Presedintelui se epuizeaza in momentul instituirii starii de urgenta, pe cand al parlamentului ramane activ pe intreaga perioada a acesteia.

III. Interpretarea restrictiva, nu extinctiva a termenul de "instituie" prevazut de art. 93 din Constitutie

Potrivit dictionarului explicativ al limbii romane, prin "a institui" se poate intelege deopotriva "a infiinta, a organiza, a stabili, a intemeia"[53].

Pentru a interpreta asadar acest termen in contextul art. 93, trebuie avut in vedere ca acesta, asa cum chiar denumirea marginala a acestuia o arata, reglementeaza "masuri exceptionale", adica situatii de exceptie.

Or, potrivit principiului Exceptio est strictissimae interpretationis – exceptiile sunt de stricta interpretare, interpretarea normei trebuie facuta restrictiv, nu este susceptibila de extrapolare si nu poate fi aplicata prin analogie.

De altfel, este unanim admis in doctrina juridica ca normele cu caracter exceptional nu sunt susceptibile de extensiune analogica.

In cazul de fata asadar, prin "instituire" trebuie sa se inteleaga sensul restrans al termenului, adica "infiintare", actul prin care ia nastere stare de urgenta, toate celelalte etape legate de gestionarea starii de urgenta, de organizare si luarea masurilor impuse de aceasta excedand intelesului dat de legiuitorul constituant.

In sprijinul acestei concluzii aducem si un alt argument de text, comparativ.

Astfel, art. 92 alin. (3) din Constututie prevede ca "In caz de agresiune armata indreptata impotriva tarii, Presedintele Romaniei ia masuri pentru respingerea agresiunii si le aduce neintarziat la cunostinta Parlamentului, printr-un mesaj. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in 24 de ore de la declansarea agresiunii."

Spre deosebire de starea de urgenta, in caz de agresiune armata, dat fiind pericolul exceptional ce ameninta integritatea teritoriala si insasi fiinta natiunii, precum si calitatea Presedintelui de comandant al fortelor armate, Constitutia permite Presedintelui sa "ia masuri" pentru respingerea agresiunii.

Ca atare, atunci cand legiuitorul constituant a considerat ca Presedintele, in situatii exceptionale, de primejdie, trebuie sa ia masuri, a prevazut in mod expres acest lucru.

Or, in cazul starii de urgenta, Constitutia nu prevede o astfel de posibilitate, astfel incat aceasta nu poate fi adaugata pe cale de interpretare.

Asa cum am subliniat anterior, fiind vorba de situatii exceptionale, interpretarea prin analogie nu este admisibila, astfel incat competenta Presedintelui de instituire a starii de urgenta nu include si luarea de masuri de catre acesta.

In concluzie, interpretand textele constitutionale prin toate cele trei metodologii de interpretare, concluzia la care se ajunge este aceea ca Presedintele nu are atributul si competentele constitutionale nici de a legifera, prin decrete ce in fapt sunt decrete-lege, si nici de a administra starea de urgenta prin dispunerea de masuri in acest sens, concluzie in raport cu care dispozitiile art 14 lit. c^1)-f) din OUG 1/1999 apar ca vadit neconstitutionale, iar exceptiile pe care le-ati ridicat vadit admisibile.

Cu stima,

Cristian Terhes

Presedinte

[1] Conf. dr. Dan Ciobanu, conf. dr. Victor Duculescu, Drept constitutional roman, Editura Hyperion, 1993, p. 160

[2] Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ roman, Volumul I, Cartea I, ed. a III-a, Bucuresti, "Tipografiile Romane Unite", 1925, p. 480.

[3] https://oxfordre.com/classics/view/10.1093/acrefore/9780199381135.001.0001/acrefore-9780199381135-e-6603

[4] A se vedea Giorgio Agamben, State of Exception, University of Chicago Press, 2008, pp. 43 si urm, precum si

https://oxfordre.com/classics/view/10.1093/acrefore/9780199381135.001.0001/acrefore-9780199381135-e-3470

[5] https://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Prusiei

[6] Paul Negulescu, op.cit., p. 480

[7] Paul Negulescu, op.cit., pp. 480-481

[8] https://ro.wikipedia.org/wiki/Carl_Schmitt

[9] Giorgio Agamben, op. cit., pp. 14-15.

[10] https://en.wikipedia.org/wiki/Reichstag_Fire_Decree

[11] https://ro.wikipedia.org/wiki/Actul_de_imputernicire_din_1933

[12] https://en.wikipedia.org/wiki/Gleichschaltung

[13] Strategia folosita de Hitler in 1933 de "suspendare a Constitutiei, fara a o abroga" este de referinta pentru analizele ulterioare care s-au facut regimurilor totalitare din jurul lumii atunci cand, profitand de o situatie exceptionala, un presedinte sau premier cu apucaturi dictatoriale a cautat sa preia toata puterea in mana. Un exemplu de astfel de analiza este facut de organizatia Open Democracy cu privire la situatia din Turcia dupa incercarea nereusita a (asa-zisei) lovituri de stat impotriva Presedintelui Erdogan. A se vedea in acest sens articolul: https://www.opendemocracy.net/en/coup-d-tat-attempt-turkey-s-reichstag-fire/

[14] Pentru mai multe detalii, a se vedea Giorgio Agamben, op. cit., pp. 16 si urm.

[15] P. Negulescu, op. cit, Cap. VI, pp. 440-441.

[16] Idem, p. 493.

[17] idem, p. 485.

[18] Constantin G. Rarincescu, Contenciosul administrativ roman, ed. A II-a editura "Universala", Bucuresti 1936, p. 292.

[19] Anibal Teodorescu, Tratat de drept administrativ, Vol. II, Bucuresti, ed. Marvan, 1935, pp. 60 si urm.

[20] Propunerea isi pastreaza valabilitatea si azi, in ceea ce priveste ordonantele de urgenta: solutia actualui legiuitor constitutionant, continuta de art. 115 alin. (6) din Constitutie, permite Camerei decizionale sa pastreze incertitudinea cu privire la soarta OUG, practica demonstrand ca aceasta dezbate ordonante si dupa ani de zile, fapt ce poate lasa, practic, nesanctionate abuzuri ale guvernarii, cata vreme ordonantele si-au produs efecte pe lungi perioade de timp.

[21] Citatul este preluat de Paul Negulescu in op. cit., pag 508.

[22] Anibal Teodorescu, op. cit., vol II, pp. 72-74.

[23] Anibal Teodorescu, op. cit., vol II, nota 1 subsol pag. 71.

[24] A se vedea P. Negulescu, op. cit., pp. 466-467.

[25] http://atlas.usv.ro/www/codru_net/CC10/frontul.pdf

[26] Gh. Buzatu, Discursuri si dezbateri parlamentare (1864-2004) https://books.google.ro/books?id=FD6TDwAAQBAJ&pg=PT43&lpg=PT43&dq=dizolvarea+parlamentului+1940&source=bl&ots=7LQSp5K7WX&sig=ACfU3U2Q-JKf9hQBzDudBgkKc0VKYPdQIg&hl=en&sa=X&ved=2ahUKEwib7JSlmprpAhXNGewKHa4YDPkQ6AEwCHoECAkQAQ#v=onepage&q&f=false

[27] Idem.

[28] "Asa dupa cum s-a observat, «termenul 'abrogare' nu se putea aplica unei Constitutii, caci aceasta inseamna denuntarea pactului fundamental si, deci, anarhia. Numai prin revizuire pactul fundamental poate fi modificat, operatie la care trebuie sa ia parte natiunea insasi direct, prin referendum, sau indirect, printr-o adunare constituanta. Puterea executiva, regele, nu are nici cel putin puterea de a abroga o lege ordinara, ci de a o promulga dupa adoptarea ei de catre adunarile legiuitoare. Cu atat mai putin o Constitutie. Asa-zisa consultare populara, plebiscitul din 24 februarie 1938, nu a putut reprezenta aprobarea natiunii. Pe de o parte, pentru ca a fost organizat in mod nedemocratic, sub stare de asediu, cu vot deschis, oral si cu o lista separata pentru opozanti, care se expuneau repercursiunii si, deci, vointa populara era viciata. Pe de alta parte, o consultare populara adevarata, un referendum, cu vot secret, se foloseste pentru a obtine invoirea natiunii pentru adoptarea unor masuri bine determinate.»" - Idem

[29] http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1517 – Constitutia din 1923

[30] http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=9206 – Constitutia din 1938

[31] Termenul a fost scos din Constitutia RPR din 1948 dar reintrodus in Constitutia lui Ceausescu, unde s-a prevazut ca Presedintele este "seful statului". Ulterior, in Constitutia post-comunista s-a renuntat la aceasta titulatura, ramanand doar ca Presedintele reprezinta statul.

[32] https://supravietuitor.wordpress.com/2008/12/16/frontul-renasterii-nationalepartid-unic-si-totalitar/

[33] https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Acta-Mvsei-Porolissensis/dl.asp?filename=17-Acta-Mvsei-Porolissensis-XVII-1993-Zalau_348.pdf

[34] https://prezi.com/wl8liwxpab4_/regimul-de-autoritate-monarhica-sub-personalitatea-lui-carol-al-ii-lea/

[35] Decret-lege pentru transformarea Frontului Renasterii Nationale in Partidul Natiunii

(22 iunie 1940)

Art. I. Frontul Renasterii Nationale devine partid unic si totalitar, sub denumirea de Partidul Natiunii. El va functiona sub conducerea suprema a Majestatii Sale regelui.

Art. II. Partidul Natiunii indrumeaza viata morala si materiala a natiunii si statului roman. El este o institutiune de drept public.

Art. III. Conducatorul suprem numeste forurile superioare ale partidului, care sunt singurele raspunzatoare.

Art. IV. Normele de organizare, functionare si disciplina vor fi hotarate de conducerea suprema.

Monitorul oficial , din 22 iunie 1940

[36] http://www.monitoruljuridic.ro/act/decret-lege-nr-2-650-din-8-august-1940-privitor-la-starea-juridica-a-locuitorilor-evrei-din-romania-emitent-regele-carol-publicat-37632.html

[37] https://www.agerpres.ro/documentare/2019/07/24/memoria-holocaustului-legislatia-cu-caracter-antisemit-in-romania-anii-1940-1944--345936

[38] https://lege5.ro/Gratuit/ge2damjqgi/decretul-nr-3051-1940-privind-numirea-presedintelui-de-consiliu

[39] Decretul nr. 3052/1940 privind suspendarea Constitutiei

CAROL al II-lea,

Prin gratia lui Dumnezeu si vointa nationala, Rege al Romaniei,

La toti de fata si viitori sanatate:

Vazand starea de extrema necesitate in care se gaseste Tara,

Am decretat si decretam:

Art. 1. - Se suspenda Constitutia promulgata la 27 Februarie 1938 si publicata in Monitorul Oficial Nr. 48 din 27 Februarie 1938.

Art. 2. - Corpurile Legiuitoare se disolva pe data acestui Decret-Lege.

Art. 3. - Presedintele Consiliului Nostru de Ministri este insarcinat cu aducerea la indeplinire a acestui decret.

Dat in Bucuresti la 5 Septemvrie 1940.

https://lege5.ro/Gratuit/ge2damjqgm/decretul-nr-3052-1940-privind-suspendarea-constitutiei

[40] http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-510-din-5-septembrie-1940-pentru-suspendarea-constitutiei-din-27-februarie-1938-emitent-parlamentul-publicat-n-30647.html

[41] Constitutiile Romaniei - https://www.scribd.com/doc/24693887/Modulul-v-Vi-Vii a se vedea pag. 56

[42] https://lege5.ro/Gratuit/ge2damjqgq/decretul-nr-3053-1940-privind-investirea-presedintelui-de-consiliu-cu-depline-puteri-si-prerogative-exercitate-de-ms-regele

[43] http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-511-din-5-septembrie-1940-pentru-investirea-presedintelui-de-consiliu-cu-depline-puteri-si-prerogativele-exercitate-de-m-s-regele-emitent-34521.html

[44] https://search.proquest.com/openview/9822a77f6acd7bd6bc4a5b4f2e129b0e/1?pq-origsite=gscholar&cbl=1036371

[45] http://revistasferapoliticii.ro/sfera/170/art14-Arhiva.php

[46] https://www.agerpres.ro/documentare/2019/07/24/memoria-holocaustului-legislatia-cu-caracter-antisemit-in-romania-anii-1940-1944--345936

[47] https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/08/Monitorul_Oficial_al_Romaniei._Partea_1_1946-07-15,_nr._161.pdf

[48] http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=27840

[49] https://www.scribd.com/doc/24693887/Modulul-v-Vi-Vii

[50] "In arsenalul legislativ al unui stat trebue sa se gaseasca in mod obicinuit instrumentele necesare executivului in imprejurari extraordinare. Acestea sunt asa zisele legi de prevedere, facute din timpuri normale, de pace; ele nu alcatuesc dreptul comun ci un drept extraordinar, aplicabil atunci cand dreptul comun devine neputincios sa dea satisfactia ce se asteapta dela el. Legile de prevedere dispun deci pentru perioadele de timp in cari tara strabate imprejurari anormale, extraordinare, cum suut revoltele, invaziile, rasboiul. Astfel legea masurilor exceptionale din 23 Dec. 1914, prin care se luau la noi masuri pentru acordarea moratoriului, pentru suspendarea termenelor procedurale, pentru mutarea unor resedinte judecatoresti, pentru incuviintarea de preturi maximale la articolele de prima necesitate, etc., legea motivata de declararea rasboiului european, era o lege de prevedere. " – Anibal teodorescu, Tratat.., vol II, p. 69.

[51] http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=5525&idl=&prn=1

[52] "Aceste fenomene extraordinare nu pot fi gestionate, nu pot fi previzibile. Previzibile pot fi, dar nu poate functiona Parlamentul dupa principiile normalitatii: sa se adune atatea semnaturi pentru convocarea Parlamentului, sa facem sedinta a Biroului permanent. Nu vad de ce nu sunteti de acord cu punerea autoritatilor publice in stare de alerta imediata si in stare de a actiona imediat?! Formalitatile de convocare: cu termene, cu Birou permanent, cu strans semnaturi, toate acestea ne vor impiedica sa reactionam imediat.", a argumentat dl. Valer Dorneanu, presedintele Comisei de revizuire. http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=5525&idm=1

[53] https://dexonline.ro/definitie/institui

Laura Codruta Kovesi nu era eligibila sa se inscrie pentru postul de procuror sef al Parchetului European pentru ca nu are grad profesional de PICCJ

Mon, 18 Feb 2019 05:46:33 GMT

Laura Codruta Kovesi a ascuns de Comisia/Juriul de Selectie care a intocmit lista scurta a candidatilor pentru functia de Procuror Sef European faptul ca nu are grad profesional de PICCJ ci doar grad profesional de parchet de pe langa tribunal, ceea ce ar fi facut-o neeligibila pentru functia respectiva.

Numai pentru acest singur argument candidatura acesteia ar trebui descalificata si intreaga procedura de selectie a Procurorului Sef European reluata, deoarece intregul proces de selectie a fost viciat.

Conditiile de eligibilitate pentru functia de Procuror Sef European, prevazute de art. 14 alin. 2 lit. c) din Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului de punere in aplicare a unei forme de cooperare consolidata in ceea ce priveste instituirea Parchetului European (EPPO), prevad ca si conditie necesara pentru inscrierea in aceasta competitie calificarea necesara pentru a putea fi numit la cel mai inalt parchet din tara:

"The European Chief Prosecutor shall be selected from among candidates:
(…)
(c) who possess the qualifications required for appointment to the highest prosecutorial or judicial offices in their respective Member States".

Cu alte cuvinte, pentru a indeplini conditiile de a se inscrie in procedura de selectie si ulterior a fi selectata, era necesar ca Laura Codruta Kovesi sa fi avut calificarea necesara pentru a fi numita ca procuror la parchetul de cel mai inalt nivel in Romania, adica procuror la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Laura Codruta Kovesi, insa, avand doar grad profesional de tribunal, nu are calificarea ceruta de lege pentru a fi numita nici macar ca procuror la nivel de parchet de pe langa vreo curte de apel, daramite la nivelul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Cunoscand cerintele pentru functia de Procuror Sef European precum si faptul ca nu detine gradul profesional de PICCJ, Laura Codruta Kovesi a solicitat Sectiei pentru procurori din cadrul CSM recunoasterea gradului profesional corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, solicitare care insa i-a fost respinsa.

Vom prezenta mai jos o serie de date din care rezulta ca Laura Codruta Kovesi stia ca nu are grad de PICCJ, ceea ce ar fi facut-o neeligibila pentru functia de Procuror Sef European.

1. Conditiile pentru a functiona in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Cum am aratat mai sus, conditia pentru ca o persoana sa poata intra in procedura de selectie pentru pozitia de Procuror Sef European era sa aiba "calificarile necesare" sa poata fi numita/desemnata la cel mai inalt parchet din "statul membru".

Prin urmare, legislatia privind numirile la parchetele de cel mai inalt nivel depinde de fiecare stat membru.

In cazul Romaniei, accederea la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie se poate face in prezent doar prin "promovare", jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie fiind constanta in a recunoaste dobandirea gradului profesional doar prin concurs.

Promovarea se poate face "pe loc", adica procurorul da o serie de examene pentru a obtine grad de PICCJ insa acesta functioneaza in continuare la parchete inferioare, sau "efectiva", caz in care procurorul functioneaza efectiv in cadrul PICCJ.

Inainte de modificarea Legii 303/2004 prin Legea 242/2018 (una dintre legile justitiei contestate de unii), practica la nivelul parchetelor era de a permite delegarea procurorilor de la parchete inferioare la parchete superioare ierarhic, unde nu aveau dreptul de a functiona. Aceasta masura putea fi dispusa pe o perioada de 6 luni, ce se putea prelungi o singura data.

Conditiile pentru promovare si delegare s-au modificat odata cu intrarea in vigoare in 2018 a modificarilor la legile justitiei, mult blamate de o parte din presa, politica si altii, modificari prin care s-au inasprit conditiile pentru promovarea si delegarea la PICCJ.

Potrivit noilor modificari facute Legii 303/2004, intrate in vigoare prin Legea 242/2018 la data de 18.10.2018, delegarea nu mai poate fi dispusa decat la parchete la care procurorii au dreptul sa functioneze, adica la parchete de acelasi grad profesional sau la cele inferioare.

Astfel, noile dispozitii din Legea 303/2004 prevad:

"Art. 57
(7) In interesul serviciului, procurorii pot fi delegati, cu acordul scris al acestora, inclusiv in functii de conducere, dispozitiile alin. (1)-(6) fiind aplicabile in mod corespunzator. Delegarea procurorilor la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii - Sectia pentru procurori.

(8) Judecatorii si procurorii pot fi delegati numai la instante sau parchete la care au dreptul sa functioneze potrivit gradului profesional dobândit.

Art. 59
Detasarea si delegarea nu se pot face la instante sau parchete de nivel superior celor la care judecatorul sau procurorul are dreptul sa functioneze potrivit legii."

Pe data de 09.07.2018 Laura Codruta Kovesi a fost revocata de la conducerea DNA. Pentru a nu se intoarce inapoi la Sibiu, pe data de 11.07.2018 Procurorul General al PICCJ Augustin Lazar a delegat-o pentru 6 luni pe Laura Codruta Kovesi la PICCI, in cadrul Serviciului de Indrumare si Control, profitand de legea in vigoare inca la acea data care permitea eludarea necesitatii conditiei de detinere a unui grad profesional corespunzator pentru delegare.

In noile conditii impuse de modificarile aduse Legii 303/2004 prin Legea 242/2018, insa, numirea si delegarea la PICCJ nu se mai putea face decat daca procurorul avea grad profesional de PICCJ.

Prin urmare, cheia pentru Laura Codruta Kovesi, atat pentru promovarea cat si pentru delegarea la PICCJ, in noile conditii impuse de modificarile facute la legile justitiei, era sa i se recunoasca gradul de PICCJ.

2. Actiunile Laurei Codruta Kovesi pentru recunoasterea gradului profesional de PICCJ si ascunderea fata de comisia de selectie a faptului ca nu are calificarile necesare sa functioneze in cadrul PICCJ

Vom prezenta mai jos, in ordine cronologica, desfasurarea evenimentelor care arata ca Laura Codruta Kovesi nu are grad profesional de PICCJ, aceasta neputand functiona in cadrul celui mai inalt parchet din Romania, care era una dintre conditiile pentru a accede in pozitia de Procuror Sef European.

Astfel, in toamna anului 2018 Laura Codruta Kovesi solicita Sectiei pentru procurori a CSM sa-i recunoasca gradul profesional de PICCJ.

Pe data de 06.11.2018, prin hotararea nr. 673, Sectia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulata de Laura Codruta Kovesi de recunoastere a gradului profesional corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In cuprinsul hotararii, printre altele, s-a aratat ca "numirea procurorilor in functii de conducere in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu trebuie confundata cu o promovare a acestora la unitatile de parchet respective" si ca "promovarea in grad profesional a judecatorilor si procurorilor trebuie sa se realizeze exclusiv prin parcurgerea procedurilor legale de concurs".

La acea data deja presa relata ca Laurei Codruta Kovesi nu i s-a recunoscut gradul profesional de PICCJ.

Pe data de 19.11.2018 s-a lansat de catre Comisia Europeana un apel public la candidaturi pentru functia de Procuror Sef European, cu data limita de depunere a candidaturilor 14 decembrie, ora 12.00.

Laura Codruta Kovesi isi depune scrisoarea de candidatura, in cuprinsul careia afirma:

"I also have the the qualifications required for appointment to the highest prosecutorial offices".

Aceasta afirmatie este in totala contradictie cu ceea ce Sectie pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii decisese cu putin timp inainte: Laura Codruta Kovesi NU are gradul corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, ci pe cel corespunzator parchetului de pe langa tribunal.

Cu alte cuvinte, sustinerea Laurei Codruta Kovesi ca ar detine gradul profesional de PICCJ, adica calificarea necesara dupa legea romana pentru a fi numita la parchetul de cel mai inalt nivel, era falsa.

In urma refuzului Sectiei pentru procurori a CSM de a i se recunoaste gradul profesional de PICCJ, pe data de 27.12.2018 Laura Codruta Kovesi a formulat cerere de anulare a hotararii nr. 673 din 06.11.2018 a Sectiei pentru procurori a CSM, aceasta cerere formand obiectul dosarului nr. 8930/2/2018 de pe rolul Curtii de Apel Bucuresti.

Prin acest demers, Laura Codruta Kovesi demonsteaza, odata in plus, ca stie exact ca afirmatia sa din dosarul de candidatura este falsa, situatia oficiala din prezent atestand ca ea are doar grad profesional de parchet de pe langa tribunal, ceea ce nu-i permite accederea la cel mai inalt parchet din tara.

3. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie in materie

Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat mai multe decizii prin care a respins cererea unor procurori care au detinut functii de conducere in cadrul Parchetului de pe langa ICCJ de a li se recunoaste gradul profesional de la acest nivel.

Spre exemplu, in decizia 1182/2016, ICCJ a transat foarte clar situatia, astfel:

"Pe de alta parte, din analiza si interpretarea logica si teleologica a dispozitiilor Legii nr. 303/2004, republicata, rezulta ca, in cazul judecatorilor si procurorilor, cariera evolueaza prin promovare dintr-un grad profesional in gradul profesional urmator.

De asemenea, mai rezulta ca, gradul profesional superior, dobandit in conditiile legii, are un caracter definitiv in evolutia carierei profesionale.

Astfel, nu poate fi acceptata sustinerea conform careia, prin numirea procurorilor in functii de conducere la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, conform dispozitiilor legale derogatorii, prevazute de art. 55 din Legea nr. 303/2004, care este o norma de exceptie, interpretata restrictiv, acestia dobandesc in mod automat gradul profesional corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, intrucat, in mod evident, s-ar produce o incalcare a dispozitiilor legale privitoare la promovarea, numai prin concurs, in functii de executie imediat superioare."

Ca atare, atat legea, cat si jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie erau foarte clare la data la care Laura Codruta Kovesi si-a depus dosarul de selectie: aceasta nu avea grad profesional de PICCJ, fapt ce a fost ascuns Comisiei de selectie.

4. Gradul profesional al procurorilor din cadrul DNA si DIICOT

DNA si DIICOT sunt structuri organizate la nivelul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Cu toate acestea, normele speciale de organizare a acestor directii permit o procedura de selectie derogatorie, in urma careia in aceste structuri pot functiona procurori cu grad inferior, chiar de judecatorie.

Ca atare, procurorii selectati in cadrul DNA si DIICOT au dreptul de a functiona, pentru o perioada de timp, DOAR in cadrul acestor structuri, fara a li se recunoaste grad corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si justitie.

Acest fapt este subliniat de deciziile pronuntate atat de Curtea Constitutionala, cat si de Inalta Curte de Casatie si Justitiei.

Astfel, prin decizia 545/2011, Curtea Constitutionala a decis ca: "procurorii care nu au urmat procedurile legale de concurs pentru avansarea in grad profesional, dar care au lucrat o perioada in cadrul DIICOT sau DNA si li s-a recunoscut, pe acea perioada, gradul profesional corespunzator acestor structuri, nu sunt in aceeasi situatie juridica cu cei care au urmat procedurile de concurs pentru avansarea în grad profesional, potrivit legii".

Curtea Constitutionala mai arata ca legea a fost modificata in acest sens tocmai pentru a inlatura inechitatile din sistem.

La fel, in decizia precitata, Inalta Curte de Casatie si Justitie arata ca:

"Jurisprudenta ulterioara a sectiei de contencios administrativ a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a devenit constanta si unitara, in sensul ca promovarea in grad profesional a judecatorilor si procurorilor se realizeaza in mod exclusiv prin parcurgerea procedurilor legale de concurs."

Prin urma, Laura Codruta Kovesi, care in prezent are grad profesional de tribunal, nu putea obtine grad de PICCJ fara sa fi obtinut anterior, in urma unui concurs, gradul profesional corespunzator parchetului de pe langa curtea de apel, ceea ce nu s-a intamplat.

5. Activitatea prezenta a Laurei Codruta Kovesi in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este una temporara, in baza prelungirii unei delegari pe o perioada de maxim 6 luni

Cum am aratat la punctul 2, Laura Codruta Kovesi a fost delegata la PICCJ, pe data de 11.07.2018, prin ordinul direct al Procurorului General Augustin Lazar, desi aceasta avea doar grad de parchet de pe langa tribunal.

Pe data de 18.10.2018, prin intrarea in vigoare a Legii 242/2018, care a modificat o serie de articole din Legea 303/2004, conditiile de delegare s-au inasprit. Astfel, cum am aratat anterior, procurorii pot fi delegati numai la parchetele la care au grad corespunzator sau la cele inferioare si nu pot fi delegati la parchete superioare gradului unde pot functiona.

Pe data de 04.12.2018, in dispretul prevederilor legale, Procurorul General Augustin Lazar a propus Sectiei pentru procurori a CSM prelungirea delegarii pentru inca 6 luni la PICCJ, incepand cu 11.01.2019, a Laurei Codruta Kovesi.

Sectia pentru procurori a CSM, prin hotararea 778/20.12.2018, in dispretul prevederilor legale in vigoare la acea data (cele din Legea 242/2018), a aprobat prelungirea delegarii Laurei Codruta Kovesi la PICCJ pentru inca 6 luni, prelungire pe care a justificat-o pe prevederile legale in vigoare anterioare Legii 242/2018, care la data de 22.12.2018, insa, nu mai erau in vigoare.

Prin urmare, Laura Codruta Kovesi isi desfasoara activitatea in prezent in cadrul PICCJ - Serviciul de Indrumare si Control, in baza hotararii a Sectiei pentru procurori a CSM prin care s-a dispus prelungirea delegarii acesteia pe o perioada de inca 6 luni, incepand cu data de 11.01.2019, care este fundamentata pe o lege ce nu mai era in vigoare la momentul aprobarii prelungirii delegarii acesteia la PICCJ.

Asa cum rezulta din continutul hotararii 778/20.12.2018, prelungirea delegarii s-a facut in baza vechii forme a Legii 303/2004, ce nu prevedea ca si conditie pentru delegare ca procurorul sa aiba dreptul de a functiona in cadrul structurii de parchet unde este delegat.

Avand in vedere faptul ca Sectia pentru procurori a CSM a decis prelungirea delegarii Laurei Codruta Kovesi in mod vadit nelegal, aplicand o lege ce nu mai era in vigoare, am formulat plangere prealabila impotriva acestei hotarari, urmand a cere instantei si suspendarea executarii acestei hotarari.

Distinct insa de plangerea prealabila formulata, modul in care Sectia pentru procurori a CSM a argumentat prelungirea delegarii Laurei Codruta Kovesi pe o lege ce nu mai era in vigoare, si care atunci nu prevedea conditia detinerii gradului profesional corespunzator, nu face altceva decat sa confirme, inca o data, ca Laura Codruta Kovesi NU are dreptul de a functiona la nivelul PICCJ, acesta fiind de altfel si motivul pentru care Sectia pentru procurori a evitat aplicarea legii noi, ce prevede imperativ conditia ca procurorul sa fi obtinut gradul respectiv pentru a putea fi delegat la un parchet.

In concluzie, in prezent Laura Codruta Kovesi nu are grad profesional de PICCJ, care e cel mai inalt grad din Romania, motiv pentru care nu poate functiona in cadrul PICCJ, prin urmare era neeligibila pentru a participa la respectiva selectie pentru pozitia de Procuror Sef European.

Chris Terhes
Romanian Community Coalition

Oficial: Laura Codruta Kovesi - subiect in 18 dosare penale aflate pe rolul Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie

Tue, 12 Feb 2019 02:54:56 GMT

Pe rolul Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie "sunt inregistrate un numar de 18 dosare" penale privindu-o pe doamna procuror Laura Codruta Kovesi, a transmis pe data de 11 februarie 2019 procurorul sef sectie Gheorghe Stan intr-un raspuns oficial catre Romanian Community Coalition.

Raspunsul din partea Sectiei vine ca urmare a unei solicitari in baza Legii 544/2001 privind accesul liber la informatii de interes public, formulate de Romanian Community Coalition pe data de 6 februarie 2019.

In respectiva cerere din 6 februarie 2019, Romanian Community Coalition a solicitat Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie sa ii comunice:

"1. Cate dosare exista in lucru pe rolul Sectiei pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie privind fapte presupus a fi savarsite de numita Laura Codruta Kovesi in calitate de procuror.

2. Care este incadrarea juridica a acelor fapte si cate dosare sunt in lucru pentru fiecare presupusa infractiune in parte."

In raspunsul primit din partea Sectiei, semnat de procurorul sef Gheorghe Stan, s-au enumerat cele 18 dosare aflate in curs de instrumentare privind fapte potential comise de procurorul Laura Codruta Kovesi, pentru o parte dintre ele comunicandu-se si o scurta descriere a faptelor investigate, precum si, in cazul altora, incadrarea juridica a faptelor investigate.

"Alte date suplimentare nu va pot fi furnizate", a comunicat la finalul raspunsului oficial catre Romanian Community Coalition procurorul sef al Sectiei Gheorghe Stan.

Pentru corecta informare a opiniei publice, postam in continuare raspunsul integral primit de la Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie cu privire la cele 18 dosare penale in care se investigheaza fapte posibil sa fi fost comise de catre doamna procuror Laura Codruta Kovesi.

Romanian Community Coalition

MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
SECTIA PENTRU INVESTIGAREA INFRACTIUNILORDIN JUSTITIE

Nr. 28/VIII/1/IP/2019 11 februarie 2019

Catre,

ROMANIAN COMMUNITY COALITION
domnului Chris Terhes
info@coalitiaromanilor.org

Urmare solicitarii dumneavoastra din 06.02.2019, avand ca obiect cererea formulata in temeiul dispozitiilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, cu modificarile si completarile ulterioare, transmisa Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie, va facem cunoscut urmatoarele:

Referitor la persoana care face obiectul interesului dumneavoastra, respectiv doamna Laura Codruta Kovesi, in calitate de procuror, la Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, sunt inregistrate un numar de 18 dosare, astfel:

1) *Dosar penal nr.42/P/2018

Inspectori judiciari din cadrul Inspectiei Judiciare - Directia pentru procurori au fost investiti cu efectuarea de verificari la Directia Nationala Anticoruptie - Structura Centrala. Printre inspectorii judiciari carora li s-a repartizat lucrarea a fost si d-na procuror FM. S-a sesizat faptul ca, pe parcursul efectuarii verificarilor in procedura prealabila cercetarii disciplinare s-ar fi exercitat presiuni asupra inspectorului judiciar FM de catre procuror sef Directie Nationala Anticoruptie, Laura Codruta Kovesi, in sensul ca aceasta sa nu consemneze aspectele constatate pe parcursul efectuarii verificarilor.

2) *Dosar penal nr. 199/P/2018

Referitor la faptele de coruptie ale magistratilor vis-a-vis de director BI de la SC RCS RDS SA.

3) *Dosar penal nr. 261/P/2018

Referitor la dosarul penal nr. 468/P/2013 al Directiei Nationale Anticoruptie - Structura central.

4) *Dosar penal nr. 262/P/2018

Referitor la cercetarea penala din dosar penal nr. 468/P/2013 al Directiei Nationale Anticoruptie - Structura Centrala.

5) *Dosar penal nr. 263/P/2018

Referitor la cercetarea penala din dosarele 312/P/2014 si 191/P/2015 ale Directiei Nationale Anticoruptie - Structura Centrala.

6) *Dosar penal nr. 265/P/2018

Referitor la fapte de abuz in serviciu si fapte de coruptie - dosar 404/39/2018 al Curtii de Apel Suceava.

7) *Dosar penal nr. 342/P/2018

Procurorul PG, procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie cu sprijinul si acordul procurorului sef Laura Codruta Kovesi a exercitat promisiuni si amenintari asupra martorului denuntator MFI si a inc. SH, cu scopul de a-i determina sa dea declaratii mincinoase in ceea ce o priveste in dosarul penal nr. 95/P/2015.

8) *Dosar penal nr. 358/P/2018

Prin sesizarile formulate autorii sustin ca in esenta persoanele din conducerea Primariei Jilava ar fi fost favorizate de catre toti cei vizati in derularea litigiului pe care SOCIETATEA AGRICOLA JILAVA l-a avut cu Primaria Comunei Jilava in perioada anilor 1997-2006.

9) *Dosar penal nr.849/P/2018

In cursul anului 2015 la solicitarea procurorilor de la Directia Nationala Anticoruptie Ploiesti si sub amenintare ca va fi arestat, numitul CVA a colaborat la inscenarea unor dosare penale pentru anumite persoane cu functii publice, prin ticluirea de probe. Toate aceste tehnici de fabricare a dosarelor penale au fost acceptate de catre procurorul general Laura Codruta Kovesi.

10) * Dosar penal 891/P/2018

Persoana vatamata PS din mun. Constanta a formulat plangere penala in referire la solutiile dispuse in dosarele privind pe demnitarii statului.

11) *Dosar penal nr. 1122/P/2018

Persoana vatamata a fost nemultumita de modul in care au fost efectuate cercetarile penale in dosarul in care s-a dispus trimiterea in judecata - dosar penal 11P/2017 precum si referitoare la tergiversarea solutionarii plangerii de catre procurorul Laura Codruta Kovesi, plangere depusa in luna februarie 2017 la Directia Nationala Anticoruptie - Structura centrala.

12) *Dosar penal nr. 1136/P/2018

In cursul lunii aprilie 2018 numitul IS a fost citat la sediul DNA -Structura Centrala, unde in prezenta procurorului DPS, procurorul sef Laura Codruta Kovesi a incercat prin intimidare sa-I determine sa dea declaratii necorespunzatoare adevarului si care sa-i fie favorabile procurorului OLG.

13) *Dosar penal nr. 1172/P/2018

La data de 03.12.2018 petentul a depus denunt - in cursul anului 2011 Laura Codruta Kovesi, la momentul acela procuror general al PICC], i-a solicitat sa efectueze plata sumei de 268,689 lei reprezentand contravaloarea cursei aeriene Romania - Indonezia si retur, cursa ce urma sa fie efectuata in scopul aducerii in tara a numitului PN, persoana fata de care exista in curs procedura de extradare.

14) * Dosar penal 1279/P/2018

Numitul GFM, presedinte al Fundatiei Europene pentru Buna Guvernare si Prevenire a Coruptiei -EurHonest, Bucuresti, sesizeaza savarsirea infr. de coruptie de catre procurori din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, Ministerului Apararii Nationale, Administratie Prezidentiala.

15) * Dosar penal 1417/P/2018

Numitul VOS formuleaza plangere penala sub aspectul savarsirii infr. prev. de art. 280 al. 2 Cpen, 283 al. 2 C pen, privind pe procurorii Kovesi Laura Codruta, IM si BR - in referire la dosar 347/P/2011 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

16) * Dosar penal 1422/P/2018

Numita MF formuleaza plangere penala sub aspectul savarsirii infr. prev. de art. 297 C pen de catre procuror din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie -Kovesi Laura Codruta si magistrati judecatori care au judecat cauzele avute pe rolul Judecatoriei Focsani.

17) * Dosar penal 102/P/2019

Numitii SI si SAD, fosti avocati in Baroul Bihor, formuleaza plangere penala sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. de art. 297 Cod penal, art. 283 Cod penal si art. 280 Cod penal, savarsite de catre Kovesi Laura Codruta, procuror in cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si alti magistrati, atat judecatori cat si procurori, care le-au instrumentat si judecat dosarele.

18) * Dosar penal 216/P/2019

Numitul SS, persoana privata de libertate, formuleaza plangere penala sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 297 si art. 367 Cod penal Cod penal de catre procuror din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie - Kovesi Laurea Codruta si magistrati judecatori care au judecat cauzele avute pe rolul Curtii de Apel Suceava.

Alte date suplimentare nu va pot fi furmizate.

Cu stima,

Procuror sef sectie
Gheorghe Stan

###

Solicitare din SUA Sectiei pentru procurori din CSM sa nu o delege pe Laura Codruta Kovesi la Parchetul General

Thu, 20 Dec 2018 08:04:33 GMT

Romanian Community Coalition a transmis o solicitare Sectiei pentru procurori din cadrul CSM pentru ca aceasta sa nu o delege pe Laura Codruta Kovesi intr-o functie de executie in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatei si Justitie, cauza care este pe ordinea de zi a sedintei Sectiei din data de 20 decembrie 2018.

In solicitare, Romanian Community Coalition a aratat ca doamna procuror Laura Codruta Kovesi are doar grad de parchet de pe langa tribunal, prin urmare nu se califica pentru a fi delegata in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Astfel, art. 57 alin. (8) din Legea 303/2004 prevede ca "Judecatorii si procurorii pot fi delegati numai la instante sau parchete la care au dreptul sa functioneze potrivit gradului profesional dobandit".

Mai mult, art. 59 din Legea 303/2004 prevede ca "Detasarea si delegarea nu se pot face la instante sau parchete de nivel superior celor la care judecatorul sau procurorul are dreptul sa functioneze potrivit legii".

"Coroborand cele doua texte, rezulta fara echivoc ca un procuror cu grad profesional de tribunal, astfel cum este doamna procuror Laura Codruta Kovesi, chiar daca activeaza in cadrul DIICOT, nu poate fi delegat intr-o functie de executie sau conducere la PICCJ", a aratat Romanian Community Coalition in solicitare.

Mai mult, o asemenea delegare ar incalca si prevederile constitutionale privind atat ierarhia instantelor si parchetelor, cat si controlul ierarhic sub care procurorii isi desfasoara activitatea.

"A permite, prin urmare, prin artificii infralegale – hotarare a Sectiei pentru procurori din CSM – ca un procuror cu grad profesional de parchet de pe langa tribunal sa fie delegat in cadrul PICCJ, s-ar incalca nu doar legea si Constitutia, dar ar arata si dispret din partea Sectiei pentru procurori a CSM la adresa procurorilor onesti si profesionisti din Romania, care si-au luat examenele si gradele prin eforturi sustinute, pentru a se putea califica sa lucreze in cadrul PICCJ.

S-ar ajunge astfel ca, prin asemenea artificii si siluiri ale legii si Constitutiei, un procuror cu grad de parchet de pe langa tribunal sa ajunga sa ocupe o functie in cadrul Parchetului de pe langa ICCJ, de unde apoi sa poata infirma acte si solutii dispuse de procurori de la parchetele de pe langa curtile de apel, ceea ce contravine unei interpretari logice si cu buna credinta a dispozitiilor constitutionale si legale in vigoare", a mai aratat Romanian Community Coalition in solicitare.

Intreaga solicitare adresata Sectiei pentru procurori a CSM poate fi citita mai jos.

Romanian Community Coalition | www.coalitiaromanilor.org

19 decembrie 2018

Catre
Sectia pentru procurori
Consiliul Superior al Magistraturii
(via posta si email: secretar_general@csm1909.ro)

Ref. Solicitare respingere propune de delegare la PICCJ a proc. Laura Codruta Kovesi

Stimati membri ai Sectiei pentru procurori a CSM,

Subscrisa Romanian Community Coalition, cu sediul la 821 W. Stevens Ave #10, Santa Ana, California, 92707, SUA, organizatie neguvernamentala infiiintata in 2014, printre altele, cu scopul de a sprijini intarirea statului de drept, democratiei si independentei justitiei din Romania, inregistrata in statul California, SUA, cu nr. C3657968, avand codul de identitate fiscala emis de Department of the Treasury – Internal Revenue Service cu nr. 46-5247933,

Cu sediul procesual ales in XXX, Romania, prin presedinte Cristian Terhes,

Luand nota din relatarile presei ca pe data de 20 decembrie 2018, Sectia pentru procurori a CSM se va pronunta cu privire la delegarea doamnei procuror Laura Codruta Kovesi intr-o functie de executie in cadrul PICCJ,

Vazand, de asemenea, ca propunerea de delegare se afla pe ordinea de zi a sedintei Sectiei pentru procurori a CSM din data de 20 decembrie 2018 , la nr. 2 punctul 17 (lucrarea nr. 25427/2018), unde se precizeaza:

"17. Nota Directiei resurse umane si organizare privind propunerea de delegare in functii de conducere a doamnelor procuror Jurma Anca (D.N.A.), Nedelcu Iuliana, Constantin Antonia - Elenora si Bradiceanu Simona (P.I.I.C.C.J.), precum si pe functii de executie a domnilor procurori Kovesi Laura - Codruta si Mircea Adrian (P.I.I.C.C.J.)",

Va solicitam sa respingeti cererea de delegare a doamnei procuror Laura Codruta Kovesi intr-o functie de executie in cadrul PICCJ, dat fiind ca domnia sa are grad profesional doar de parchet de pe langa tribunal, prin urmare dispunerea delegarii acesteia intr-o functie de executie in cadrul PICCJ ar incalca atat Constitutia cat si legea.

MOTIVE

1. Cu privire la gradul profesional al doamnei procuror Laura Codruta Kovesi

Dupa cum rezulta din adresa cu nr. 977/VIII-3/2018 din 20.08.2018 a PICCJ, transmisa subscrisei in urma unei solicitari facute in baza Legii 544/2001 si anexata prezentei solicitari, cel mai inalt grad profesional al doamnei procuror Laura Codruta Kovesi este de parchet de pe langa tribunal.

De asemenea, faptul ca doamna procuror Laura Codruta Kovesi are doar grad de parchet de pe langa tribunal este confirmat si de catre Sectia pentru procurori a CSM prin Hotararea 673 din 06.11.2018, prin care Sectia i-a respins acesteia cererea de recunoastere a gradului profesional corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

"La data de 9 iulie 2018 a fost revocata din functia de procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie prin Decretul Presedintelui Romaniei nr. 526/9 iulie 2018, revenind pe postul detinut anterior la Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, Biroul teritorial Sibiu, cu grad de procuror de parchet de pe langa tribunal, astfel cum reiese din Hotararea Sectiei pentru procurori a Consiliului Superior a Magistraturii nr. 391/11 iulie 2018", sta scris in pagina 2 par. 1 din Hotararea 673/06.11.2018 a Sectiei pentru procurori a CSM.

2. Cu privire la statutul si gradul profesional al procurorilor DIICOT

Potrivit art. 1 alin. (2) si urm. din OUG 78/2016 pentru organizarea si functionarea Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism:

"(2) Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism functioneaza ca structura in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si este condusa de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin intermediul procurorului-sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.

(3) Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism are personalitate juridica si sediul in municipiul Bucuresti.

(4) Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic si este independenta in raport cu instantele judecatoresti si cu parchetele de pe langa acestea, precum si in relatiile cu celelalte autoritati publice, exercitandu-si atributiile numai in temeiul legii si pentru asigurarea respectarii acesteia."

Asa cum rezulta din textul precitat, DIICOT este o structura specializata care, desi functioneaza in cadrul PICCJ, are personalitate juridica proprie si regulile specifice de functionare.

In considerarea acestui aspect, legiuitorul a stabilit reguli derogatorii pentru accederea in aceasta structura de Parchet, numirea procurorilor fiind facuta prin ordin al Procurorului sef DIICOT.

In ceea ce priveste conditiile cerute de lege atat de grad si vechime, precum si de concurs, acestea deroga de la regulile generale, legea – chiar in forma modificata recent – prevazand conditii semnificativ mai facile de acces la DIICOT, fata de accederea la PICCJ.

Astfel, nu doar ca vechimea ceruta pentru accederea la PICCJ este mai mare decat cea pentru DIICOT, dar si gradul cerut este diferit: la PICCJ se poate accede doar daca procurorul are grad de parchet de pe langa curte de apel, in timp ce la DIICOT se poate accede cu grad de tribunal, ca si in cazul de fata.

Ca atare, in mod categoric, accederea in structura DIICOT nu confera – nici temporar, nici definitiv – gradul de PICCJ procurorilor ce functioneaza in cadrul acestora, acestia ramanand cu gradul avut, accesul intr-o structura ce functioneaza in cadrul PICCJ fiindu-le permis de legiuitor in temeiul unei legi speciale, in considerarea specificului activitatii acestui parchet.

Gradul profesional este un lucru, un procuror neputand avea in acelasi moment decat un singur grad, structura in care functioneaza este alt lucru. De aceea legea nu recunoaste existenta unor procurori cu "grad de DIICOT", ci sunt procurori cu grad de tribunal, curte de apel etc. ce functioneaza in cadrul DIICOT.

In acest sens s-a pronuntat, de altfel, si Sectia pentru procurori a CSM, prin Hotararea 673/2018, prin care a fost respinsa cererea doamnei procuror Laura Codruta Kovesi de recunoastere a gradului profesional de PICCJ.

Referindu-se la notiunea de grad profesional, Sectia a aratat in respectiva hotarare ca:

"(...) promovarea in functii de executie, astfel cum a fost reglementata de dispozitiile art. 43 - 45 din Legea nr.303/2004, republicata, cu modifIcarile si completarile ulterioare (pe loc sau efectiva), se poate realiza numai prin concurs, organizat la nivel national, la parchetele imediat superioare, cu respectarea conditiilor imperativ prevazute de lege.

Promovarea in functii de executie si obtinerea unui grad profesional superior cu un caracter permanent reprezinta un drept castigat cu caracter defInitiv in evolutia carierei profesionale a unui magistrat."

In ceea ce priveste practica anterioara a CSM, de recunoastere a gradului profesional de PICCJ procurorilor ce au activat in cadrul structurilor specializate, prin aceeasi Hotarare, Sectia pentru procurori a CSM a retinut ca:

"Aceasta practica anterioara a fost reconsiderata de Plen si de instanta de contencios, retinandu-se ca promovarea in grad profesional a judecatorilor si procurorilor trebuie sa se realizeze exclusiv prin parcurgerea procedurilor legale de concurs."

Concluzionand, cata vreme DIICOT este o structura reglementata printr-o lege speciala, derogatorie, ce permite functionarea in cadrul ei a procurorilor care NU au grad de PICCJ, efectele acestor reglementari nu pot fi extinse pe cale de interpretare si aplicare, pentru a permite unui procuror DIICOT sa functioneze, de fapt, in cadrul PICCJ.

O concluzie contrara ar echivala, nici mai mult nici mai putin, decat cu eludarea unor norme legale clare si exprese, care sa permita unui procuror care NU are gradul si vechimea necesara sa activeze in PICCJ, sa activeze totusi, printr-o cale ocolita, via DIICOT, in aceasta structura de la varful Ministerului Public.

O astfel de concluzie este insa inadmisibila, deoarece ar permite ca, pe cale ocolita si printr-o interpretare vadit contrara legii, sa se permita printr-un act infralegal ceea ce legea interzice in mod expres.

3. Cu privire la prevederile legale privind delegarea

Art. 57 alin. (8) din Legea 303/2004 prevede ca "Judecatorii si procurorii pot fi delegati numai la instante sau parchete la care au dreptul sa functioneze potrivit gradului profesional dobandit".

Coroborand cele doua texte, rezulta fara echivoc ca un procuror cu grad profesional de tribunal, astfel cum este doamna procuror Laura Codruta Kovesi, chiar daca activeaza in cadrul DIICOT, nu poate fi delegat intr-o functie de executie sau conducere la PICCJ.

4. Cu privire la prevederile constitutionale

a. Ierarhia instantelor si parchetelor

Art. 72
(2) Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea in judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Art. 131
(2) Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete, in conditiile legii.
(3) Parchetele functioneaza pe langa instantele de judecata, conduc si supravegheaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare, in conditiile legii.

Considerentele care au stat la baza adoptarii art. 72 din Constitutie au fost expuse de Curtea Constitutionala in Decizia 235/2005, in care a subliniat ca:

"stabilirea competentei exclusive a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru a efectua urmarirea penala si a dispune trimiterea in judecata in cazul infractiunilor savarsite de deputati sau senatori, fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate de acestia in exercitarea mandatului, nu aresemnificatia absolvirii de raspundere penala. Prevederea constitutionala instituie masuri de protectie fata de eventuale abuzuri, sicane sau constrangeri la care ar putea fi expusi parlamentarii la niveluri inferioare de instrumentare a cauzelor penale. Pe de alta parte, s-a urmarit ca cercetarea si trimiterea in judecata a parlamentarilor sa se faca de cea mai inalta autoritate judiciara, cu atributii de conducere si supraveghere a urmaririi penale."

Aceasta ratiune are la baza tocmai faptul ca procurorii din cadrul PICCJ sunt prezumati a fi procurorii cu cel mai inalt grad de profesionalism din cadrul parchetelor, cu vechime suficienta pentru a le conferi maturitate profesionala si cu suficiente examene si concursuri trecute care sa le ateste pregatirea temeinica in domeniul juridic.

Aceasta prezumtie a gradului de profesionalism este generata de faptul ca procurorii care isi desfasoara activitatea in cadrul PICCJ au ajuns in varful piramidiei din cadrul Ministerului Public prin competitie deschisa, parcurgand toate etapele profesionale, si nu prin folosirea diverselor artificii contrare legii si Constitutiei, asa cum in mod vadit incearca sa faca in cazul de fata doamna procuror Laura Codruta Kovesi.

b. Legalitatea si controlul ierarhic

Art. 132 - Statutul procurorilor
"(1) Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei."

Pentru ca un procuror sa-si poata desfasura activitatea potrivit "principiului legalitatii", prima conditie este ca pozitia pe care acesta o ocupa sa fie in baza legii. Tocmai pentru acest motiv, conform Codului de procedura penala, actele procedurale facute de un procuror necompetent sunt lovite de nulitate. Cu privire la nelegalitatea unei asemenea delegari am explicat la punctul anterior.

Referitor la controlul ierarhic al procurorilor, acesta se face de sus in jos, procurorul ierarhic superior putand atat sa dea dispozitii in scris procurorului din subordine, cat si sa infirme acte si solutii ale acestuia.

Analizand constitutionalitatea textului de lege, din recentele modificari adoptate la Codul de procedura penala, care impunea repartizarea aleatorie a dosarelor procurorilor, CCR a stabilit ca acesta incalca tocmai principiul "controlului ierarhic" prevazut in Constitutie, "care indrituieste procurorul ierarhic superior sa dispuna cu privire la modul in care sunt administrate cauzele la nivelul parchetului pe care il conduce, inclusiv sub aspectul repartizarii lor, in functie de numarul de cauze aflate in cercetare pe rolul parchetului, de complexitatea lor, precum si de specializarea procurorilor din subordine".

Extinderea acestui control ierarhic este detaliat de CCR in recenta Decizie 633/2018, in care spune:

"289. In temeiul Constitutiei si al Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciara, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.827 din 2 septembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, procurorii din fiecare parchet sunt subordonati conducatorului parchetului respectiv, iar conducatorul unui parchet este subordonat conducatorului parchetului ierarhic superior din aceeasi circumscriptie [art.65 din lege]. Potrivit prevederilor art.64 alin.(1), alin.(3) si alin.(4) din Legea nr.304/2004, dispozitiile procurorului ierarhic superior, date in scris si in conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine; solutiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de catre procurorul ierarhic superior, cand sunt apreciate ca fiind nelegale sau netemeinice, iar lucrarile repartizate unui procuror pot fi trecute altui procuror (i) in cazul suspendarii sau incetarii calitatii de procuror; (ii) in absenta sa, daca exista cauze obiective care justifica urgenta si care impiedica rechemarea sa; (iii) cand lasa cauza in nelucrare in mod nejustificat mai mult de 30 de zile. In temeiul art.64 alin.(5) din lege, procurorul poate contesta la Sectia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, in cadrul procedurii de verificare a conduitei procurorilor, masura dispusa de procurorul ierarhic superior.

290. Curtea, in jurisprudenta sa, a statuat ca procurorii nu pot invoca o pozitie de independenta, asemenea judecatorilor, din moment ce activitatea acestora se desfasoara sub control ierarhic si sub autoritatea ministrului justitiei [Decizia nr.358 din 30 mai 2018, par.89]. Prin urmare, avand in vedere ca procurorul nu este independent in structura Ministerului Public, ci subordonat ierarhic, nu se pot reglementa garantii aferente impartialitatii obiective care ar afecta in substanta sa conceptul constitutional de control ierarhic. Or, repartizarea aleatorie a cauzelor transgreseaza autonomia functionala de care beneficiaza procurorul si afecteaza insasi esenta controlului ierarhic. Curtea nu exclude, insa, posibilitatea legiuitorului sa reglementeze masuri care sa creasca gradul de impartialitate obiectiva a procurorului, insa, in structurarea acestora, privite global, nu poate sa afecteze substanta controlului ierarhic, trebuind sa mentina un just echilibru intre garantiile legale de impartialitate obiectiva astfel reglementate si esenta controlului ierarhic. Totodata, Curtea subliniaza ca tensiunea normativa dintre un concept constitutional si cel legal nu poate sa duca la denaturarea normei constitutionale, astfel incat normele legale trebuie sa se modeleze in functie de exigentele constitutionale."

Prin urmare, daca printr-o lege nu se poate incalca un asemenea principiu constitutional, cu atat mai mult nu se poate face printr-un act infralegal.

In momentul acesta, conform art. 44 alin (3^1) din Legea 303/2004, "Pentru a fi promovati in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, procurorii trebuie sa nu fi fost sanctionati disciplinar, sa aiba o buna pregatire profesionala, o conduita morala ireprosabila, cel putin 10 ani vechime in functia de procuror sau judecator, cel putin gradul profesional corespunzator parchetului de pe langa curtea de apel si sa fi fost declarati admisi in urma unui concurs organizat de catre comisia constituita in acest scop".

A permite, prin urmare, prin artificii infralegale – hotarare a Sectiei pentru procurori din CSM – ca un procuror cu grad profesional de parchet de pe langa tribunal sa fie delegat in cadrul PICCJ, s-ar incalca nu doar legea si Constitutia, dar ar arata si dispret din partea Sectiei pentru procurori a CSM la adresa procurorilor onesti si profesionisti din Romania, care si-au luat examenele si gradele prin eforturi sustinute, pentru a se putea califica sa lucreze in cadrul PICCJ.

5. Interesul subscrisei in prezenta speta

In ceea priveste interesul subscrisei in formularea prezentei solicitari, subliniem faptul ca numirea unui procuror in cadrul PICCJ este o chestiune de interes public atat din perspectiva carierei sale, ce excede interesul privat al acestuia, cat si a activitatii Ministerului Public.

a. Interesul vizand cariera magistratului, din perspectiva interesului public

Chestiunile ce tin de cariera magistratului depasesc linia interesului sau personal, constituind o veritabila garantie de independenta a acestuia, acest considerent fiind regasit atat in deciziile Curtii Constitutionale cat si in standardele internationale.

Or, aceasta independenta nu este un privilegiul al magistratului, ci o garantie oferita fiecarei persoane ca drepturile si libertatile sale fundamentale sunt aparate si respectate.

In consecinta, orice chestiune ce priveste cariera magistratilor are o neindoielnica componenta de interes public, prin urmare interesul oricarei persoane cu privire la orice aspecte care vizeaza cariera magistratului este pe deplin justificat.

b. Interesul din perspectiva activitatii Ministerului Public

"In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor", prevede art. 131 alin. (1) din Constitutie.

"Interesele generale" ale societii sunt media intereselor individuale ale membrilor unei societati. Prin urmare, daca o autoritate publica de rang constitutional are atributii de a reprezenta aceste interese, este dreptul oricarei persoane influentate de activitatea Ministerului Public sa intervina, atunci cand apreciaza necesar, pentru apararea oricarei chestiuni ce tine de legalitatea activitatii acestuia.

Mai mult, Ministerul Public desfasoara o activitate exclusiv in interesul societatii si pentru apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor, astfel incat promovarea, numirea, delegarea ori detasarea in cadrul PICCJ, care e structura cea mai inalta din cadrul Ministerului Public, este o chestiune ce justifica interesul oricarui cetatean.

A admite contrariul ar insemna ca persoanele si cetatenii pe care Ministerul Public are obligatia sa-i apere sa nu poata interveni atunci cand considera ca in activitatea extrajudiciara a Ministerului Public legea este incalcata, drepturile lor fiind, in consecinta, periclitate, ceea ce ar fi aberant.

c. Interesul general si individual al subscrisei in aceasta speta

Subscrisa este organizatie neguvermentala inregistrata in 2014 in statul California, SUA, cu scopul, printre altele, de a sprijini lupta anticoruptie, independenta justitiei, statul de drept si respectarea drepturilor omului in Romania.

Prin urmare, interesul nostru cu privire la aceasta speta este justificat de aceste obiective inscrise in statut si de interesul pe care-l avem in buna si legala functionare a Ministerului Public.

[...]

Pentru toate aceste motive, va solicitam sa respingeti propunerea de delegare in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a procurorului Laura Codruta Kovesi.

Atasam prezentei:
• Cererea facuta PICCJ in baza Legii 544/2001 prin care am solicitat sa ne comunice "data obtinerii fiecarui grad profesional al fostului procuror-sef DNA Laura Codruta Kovesi";
• Raspunsul comunicat de PICCJ prin adresa nr. 977/VIII-3/2018 din 20.08.2018.

Solicitam ca orice raspuns ne remiteti cu privire la aceasta solicitare sa ne fie comunicat pe adresa de email cterhes@gmail.com.

Cu stima,

Cristian Terhes, Presedinte

Solicitare Inspectiei Judiciare sa verifice dosarele penale si clasarile privindu-l pe Klaus Iohannis si Augustin Lazar

Thu, 25 Oct 2018 05:23:31 GMT

Romanian Community Coalition a transmis Inspectiei Judiciare pe data de 25 octombrie 2018 o petitie prin care i-a solicitat inspectorului-sef, dl. judecator Lucian Netejoru, sa dispuna o verificare pentru a lamuri toate aspectele privind dosarele penale care-l privesc pe Presedintele Romaniei Klaus Iohannis, precum si daca si in cate dintre ele a dat clasare dl. procuror Augustin Lazar.

In acest sens, s-a cerut prin petitie publicarea "listei cu toate dosarele penale care au existat si/sau exista in lucru pe rolul tuturor parchetelor din Romania din 2000 pana in prezent care l-au avut/il au ca subiect pe dl. Klaus Iohannis, actualmente Presedintele Romaniei, precum si pe membrii familiei dansului", data cand au fost solutionate precum si publicarea ordonantelor de clasare dispuse, verificate sau infirmate de procurorul Augustin Lazar si/sau procurorii din subordinea sa.

De asemenea, prin aceeasi petitie Romanian Community Coalition a solicitat verificarea informatiilor vehiculate in spatiul public ca dl. procuror Augustin Lazar, in momentul in care a fost numit procuror general, ar fi fost investigat penal de catre DNA.

Si in acest caz s-a cerut prin petitie publicarea listei cu dosarele si a ordonantelor de clasare, care sunt informatii de interes public.

Petitia adresata inspectorului-sef Netejoru este intemeiata pe art. 51, care garanteaza dreptul de a petitiona orice autoritate publica, iar dreptul inspectorului-sef de a dispune o asemenea verificare este prevazut de art. 74 lit h) din Legea 317/ 2004 actualizata, potrivit caruia Inspectia Judiciara "efectueaza orice alte verificari sau controale dispuse de […] inspectorul-sef al Inspectiei Judiciare, in conditiile legii",

Cei care doresc sa sustina petitia si demararea unei asemenea verificari, pot trimite un scurt email de sprijin al acestei petitii Inspectiei Judiciare pe adresa inspectie@csm1909.ro.

Pentru referinta, prezentam in continuare petitia integrala trimisa Inspectiei Judiciare.

Romanian Community Coalition

25 octombrie 2018

Inspectia Judiciara
Bulevardul Regina Elisabeta, nr. 40
Sector 5, Bucuresti, 050018
Romania
(via posta si email)

CATRE INSPECTORUL SEF
al Inspectiei Judiciare
Domnului judecator Lucian Netejoru

Stimate domnule inspector-sef,

Subscrisa Romanian Community Coalition, cu sediul la 821 W. Stevens Ave #10, Santa Ana, California, 92707, SUA, organizatie neguvernamentala infiiintata in 2014, printre altele, cu scopul de a sprijini intarirea statului de drept, democratiei si independentei justitiei din Romania, inregistrata in statul California, SUA, cu nr. C3657968, avand codul de identitate fiscala emis de Department of the Treasury – Internal Revenue Service cu nr. 46-5247933,

Cu sediul procesual ales in XXX, prin presedinte Cristian Terhes,

Avand in vedere (1) declaratia din data de 24 octombrie 2018 a ministrului justitiei, dl. Tudorel Toader, potrivit careia intre actele depuse in dosarul de candidatura pentru functia de procuror general a dl. procuror Augustin Lazar se afla si o rezolutie de clasare ce il viza pe presedintele Romaniei Klaus Iohannis, ceea ce confirma o serie de articole si informatii vehiculate in spatiul public (ordonante de disjungere si declinare, raspunsuri pe 544, etc), precum si (2) informatiile vehiculate in spatiul public potrivit carora, in momentul numirii sale in functia de procuror general, dl. Augustin Lazar ar fi fost subiectul unor dosare penale aflate in cercetare,

Dat fiind interesul public deosebit fata de aceste subiecte si necesitatea cetatenilor sa cunoasca (1) daca si cate astfel de solutii similare au fost date de procurorul general sau subordonatii sai in dosare ce-l privesc pe Presedintele Romaniei Klaus Iohannis, precum si (2) daca informatiile privind anchetarea de catre DNA a procurorului general Augustin Lazar in momentul numirii sale sunt adevarate,

Tinand cont de imperativul prezervarii increderii publice in justitie si de atributul legal al Inspectiei Judiciare de a efectua si “verificari sau controale” inclusiv ale activitatii procurorilor si parchetelor,

Fata de dreptul fundamental al cetatenilor la corecta informare cu privire la activitatea tuturor institutiilor si autoritatilor publice, corelativ cu obligatia pozitiva a statului de a informa corect si complet cetatenii,

Vazand prevederile art. 74 lit h) din Legea 317/ 2004 actualizata, potrivit caruia Inspectia Judiciara "efectueaza orice alte verificari sau controale dispuse de […] inspectorul-sef al Inspectiei Judiciare, in conditiile legii",

In temeiul art. 51 din Constitutia Romaniei, care garanteaza dreptul de a petitiona orice autoritate publica, formulam prezenta

PETITIE

Prin care va solicitam ca, in temeiul 74 lit h) din Legea 317/ 2004 actualizata, sa dispuneti declansarea unei verificari pentru lamurirea deplina in fata opiniei publice a urmatoarelor situatii de fapt, precum si publicarea unui raport prin care sa fie aduse in fata opiniei publice urmatoarele informatii:

1. In ceea ce priveste clasarile dispuse de procurorul Augustin Lazar personal sau de procurorii din subordinarea sa, in dosare privindu-l pe dl. Klaus Iohannis si familia dansului

a. Lista cu toate dosarele penale care au existat si/sau exista in lucru pe rolul tuturor parchetelor din Romania din 2000 pana in prezent care l-au avut/il au ca subiect pe dl. Klaus Iohannis, actualmente Presedintele Romaniei, precum si pe membrii familiei dansului.

b. Precizarea unitatii de parchet pentru fiecare cauza si obiectul acesteia, daca cauza a fost si cand a fost solutionata, precum si precizarea daca solutia in respectiva cauza a fost dispusa, verificata sau infirmata de procurorul Augustin Lazar sau de procurori din subordinea dansului pana la cel mai inferior nivel.

c. Publicarea tuturor solutiile dispuse, verificate sau infirmate de procurorul Augustin Lazar, ori de procurorii din subordinea dansului pana la cel mai inferior nivel, in cauzele penale privindu-l pe dl. Klaus Iohannis si pe membrii familiei dansului.

d. Verificarea uniformitatii modului in care respectivele solutii au fost dispuse, verificate sau infirmate in cauzele privindu-l pe dl. Klaus Iohannis, daca asemenea cauze exista, raportat la alte cauze in care respectivii procurori au dispus, verificat si/sau infirmat solutii similare.

2. In ceea ce priveste informatiile vehiculate in spatiul public ca, in momentul numirii sale in functia de procuror general, dl. Augustin Lazar ar fi fost subiectul unor dosare penale aflate in cercetare

a. Lista cu toate dosarele penale, aflate in lucru din 2012 pana in prezent pe rolul tuturor parchetelor din Romania, care l-au avut/il au ca subiect pe dl. Augustin Lazar, actualmente procuror general.

b. Precizarea unitatii de parchet pentru fiecare cauza si obiectul acesteia, respectiv daca cauza a fost si cand a fost solutionata.

c. Publicarea tuturor ordonantelor de solutionare a respectivelor cauze.

Lasam la latitudinea dumneavoastra sa apreciati daca in dispunerea acestei verificari este necesara cercetarea si a altor aspecte.

In ceea ce preocupa, insa, opinia publica, este imperativ atat pentru toti cetatenii Romaniei cat si pentru partenerii ei externi sa cunoasca daca aceste informatii vehiculate in spatiul public sunt reale, precum si continutul respectivelor solutii dispuse in acele dosare.

Facem precizarea ca, in conformitate cu art. 27 alin. (3) din Ghidul privind relatia dintre sistemul judiciar din Romania si mass-media, aprobat prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 482 din 1 iunie 2012, cu modificarile si completarile aduse prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 573 din 6 mai 2014, solutiile din dosarele penale sunt informatii de interes public, care pot fi la cerere comunicate publicului, cerere pe care o facem prin prezenta.

IN DREPT

Dreptul de a petitiona – art. 51 din Constitutia Romaniei

Dreptul Inspectiei Judiciare de a efectua verificari - art. 65 alin. (3), art. 69 lit j), art. 74 lit. h) ultima teza din Legea 317/2004

IN FAPT

1. In ceea ce priveste clasarile dispuse de procurorul Augustin Lazar personal, sau de procurorii din subordinarea sa, in dosare privindu-l pe dl. Klaus Iohannis si familia dansului

Pe data de 24 octombrie 2018, ministrul justitiei dl. Tudorel Toader a dat publicitatii "Raportul privind activitatea manageriala a procurorului general al Romaniei, domnul Augustin Lazar", in care, la pag. 15, afirma:

“Nu cunoastem daca motivul acestei scapari [lipsa evaluarii in ultimii 3 ani anteriori candidaturii – n.n.] are vreo legatura cu faptul ca in dosarul de candidatura al actualului procuror general era tocmai o rezolutie de clasare care privea presedintele Romaniei in functie. Am luat doar act de documentele pe care le-am identificat in dosarul inregistrat la Ministerul Justitiei.”

Dezvaluirea ministrului justitiei este extrem de grava si arunca o legitima umbra de indoiala asupra intregii proceduri de numire a dl. Augustin Lazar in pozitia de procuror general. Indoiala este intarita, cu atat mai mult, de faptul ca precizarea dl. ministru Toader confirma o serie de informatii din spatiul public care sustin, citand surse judiciare, ca dl. Augustin Lazar ar fi clasat mai multe dosare care-l aveau ca subiect pe dl. Klaus Iohannis.

Astfel, pe data de 1 aprilie 2016, site-ul Mediafax a publicat o stire in care, printre altele, a spus:

"Nu l-am cunoscut pe presedintele Klaus Iohannis, nu am avut onoarea. Probabil ca o sa il cunosc candva. Nu imi datorez cariera profesionala nimanui. Mi-am sustinut examenele cu onor, am patru examene de procuror general pe care le-am luat fara sa cunosc pe nimeni", a declarat Augustin Lazar pentru MEDIAFAX, dupa ce in spatiul public au aparut informatii potrivit carora magistratul l-ar fi cunoscut personal pe Klaus Iohannis.

Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX ca inca de la inceputul anilor 2000, la structurile de politie din judetul Alba au fost depuse sesizari in legatura cu retrocedari imobiliare catre Forumul Democrat al Germanilor din Romania, al carui presedinte era Klaus Iohannis.

O parte dintre aceste sesizari au ajuns, dupa mai multi ani, pe rolul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia, acolo unde Augustin Lazar ocupa functia de procuror general adjunct, cauzele fiind clasate.

Referitor la acest subiect, magistratul Augustin Lazar a declarat: "Noi am solutionat o multitudine de dosare in care s-au dat multe solutii referitoare la o multitudine de persoane, unele si publice. Toate au fost legale si temeinice. Orice solutie poate fi contestata".”

Pe data de 1 aprilie 2016, ora 13:38, site-ul Hotnews a publicat articolul "PROFIL Augustin Lazar, procuror sef in Alba Iulia, propus pentru functia de procuror general", in care, pe langa reluarea informatiei privind clasarile pe care le-a dispus in dosare privindu-l pe presedintele Klaus Iohannis, articolul aduce urmatoarea informatie de noutate:

“Surse judiciare au declarat pentru HotNews.ro ca Lazar e prieten cu tatal Codrutei Kovesi, sefa DNA. De asemenea, Lazar o cunoaste pe Raluca Pruna, ministrul Justitiei, din anii 2000, potrivit acelorasi surse.”

Pe data de 1 aprilie 2016, ora 16:21, site-ul ziare.com publica un articol despre propunerea dl. Augustin Lazar pentru pozitia de procuror general, in care afirma:

“Augustin Lazar, cel propus de ministrul Justitiei pentru functia de procuror general, spune ca nu isi datoreaza cariera nimanui si ca nu il cunoaste pe presedintele Klaus Iohannis.

Comentariul lui Lazar vine in conditiile in care decizia finala privind functia de procuror general al Romaniei o va avea seful statului.

"Nu l-am cunoscut pe presedintele Klaus Iohannis, nu am avut onoarea. Probabil ca o sa il cunosc candva. Nu imi datorez cariera profesionala nimanui. Mi-am sustinut examenele cu onor, am patru examene de procuror", a spus Augustin Lazar, citat de Mediafax.

Acesta a fost procuror general adjunct la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia, unde au ajuns in cele din urma sesizari depuse la inceputul anilor 2000 privind retrocedarile imobiliare catre Forumul Democrat al Germanilor din Romania (FDRG), condus de Klaus Iohannis, potrivit unor surse judiciare. Clauzele au fost insa clasate la Parchetul Alba.

Augustin Lazar a explicat ca la institutia respectiva s-au solutionat "o multitudine de dosare in care s-au dat multe solutii referitoare la o multitudine de persoane, unele si publice".

"Toate au fost legale si temeinice. Orice solutie poate fi contestata", a mai spus cel propus pentru functia de procuror general.”

Informatiile acestea au fost preluate ulterior de foarte multe alte mijloace de comunicare in masa.

Pe data de 21 aprilie 2016, Sectia pentru procurori a CSM, in Hotararea nr. 25/2016, prin care a avizat pozitiv propunerea de numire in functia de procuror general a procurorului Augustin Lazar, a spus:

“Din inscrisurile atasate, respectiv, propunerea ministrului justitiei, [...] si 12 lucrari relevante intocmite de acesta [Augustin Lazar - n.n.] in desfasurarea activitatii, rezulta ca au fost parcurse toate etapele prevazute de art. ...”

De asemenea, pe internet circula o serie de copii dupa ordonante de disjungere si declinare, ori raspunsuri pe Legea 544/2001 de la parchete, din care rezulta ca dl. Klaus Iohannis ar fi fost subiectul unor dosare penale. Documentele pe care le-am gasit pe internet le-am inclus in anexa.

Coroborand toate aceste informatii publice, rezulta ca dl. Augustin Lazar a dispus o asemenea clasare intr-o cauza penala privindu-l pe Presedintele Romaniei dl. Klaus Iohannis, iar clasarea a considerat a fi atat de importanta si de relevanta pentru profilul profesional al dansului, incat dl. procuror Lazar a inclus-o in dosarul de candidatura printre cele “12 lucrari relevante intocmite de aceasta”.

Daca dl. Augustin Lazar a considerat ca aceasta clasare este relevanta pentru a-l influenta pe Presedintele Romaniei in decizia de numire a sa in pozitia de procuror general, pe atat de relevanta trebuie sa fie si pentru opinia publica sa cunoasca aceasta solutie, impreuna cu orice alte solutii similare a mai dispus in dosare penale privindu-l pe actualul presedinte al Romaniei dl. Klaus Iohannis.

2. In ceea ce priveste informatiile vehiculate in spatiul public ca in momentul numirii sale in functia de procuror general, dl. Augustin Lazar ar fi fost subiectul unor dosare penale aflate in cercetare

Pe data de 28 octombrie 2016 site-ul secundatv a publicat articolul "Augustin Lazar, numit procuror general desi avea dosar penal la DNA!", semnat de dl. Mihai Palsu, in care, printre altele, afirma:

"In toamna lui 2015, pe numele lui Augustin Lazar a fost depusa o plangere penala la Serviciul Teritorial DNA Alba Iulia condus de doamna procuror sef Aurelia Danusia Boicean – persoana promovata de Kovesi prin delegatie!

N.B. Plangerea penala a fost formulata de un „coleg” care „se saturase de abuzurile lui Lazar” si a crezut orbeste in profesionalismul procurorilor condusi de Kovesi. S-a inselat!

Din motive „tehnice”, in primavara lui 2016, Aurelia Boicean a “transferat” dosarul la DNA Bucuresti. Aici, “speta” lui Lazar a primit numarul 13X/P/2016. (Cifra X o vom face cunoscuta in episodul 2!)

Dupa ce a studiat informatiile din dosar, procurorul de la Sectia 1 DNA Bucuresti a considerat ca este NECESAR ca procurorul sef al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia, Augustin Lazar, sa fie monitorizat.

De ascultarea telefoanelor folosite de Lazar si de monitorizarea acestuia s-a ocupat divizia SRI din Hunedoara, condusa de colonelul Daniel Borhina – un „pilier” al “sefului” SRI Florian Coldea.

Din inregistrarile SRI Hunedoara depuse la dosarul penal instrumentat de DNA Bucuresti, dar si din alte documente si declaratii, a rezultat foarte clar ca procurorul Lazar este implicat intr-un act de coruptie.

N.B. Din coroborarea dovezilor s-a ajuns la concluzia ca dosarul poate fi solutionat cu trimiterea in judecata a lui Augustin Lazar in stare de arest! O idee ce nu a putut fi acceptata de cei trei conjurati.

Din motive ce tin mai mult de mister decat de cartea de munca, sefa DNA Laura Codruta Kovesi, prin intermediul adjunctului sau fidel, Marius Iacob, a reusit schimbarea procurorului de caz iar dosarul a ajuns pe biroul unui procuror fidel doamnei Kovesi.

De aceasta data, solutia propusa si parafata a fost de NUP – asa cum rezulta indirect dintr-un raspuns oferit redactiei SECUNDA de doamna Codruta Kovesi!”

In contextul faptelor mentionate la punctul 1, de unde reiese ca dl. Lazar s-ar fi cunoscut cu doamna Pruna si Kovesi anterior numirii sale in pozitia de procuror general, este necesar ca Inspectia Judiciara sa verifice, sa clarifice si sa comunice opiniei publice daca dl. procuror Augustin Lazar a fost subiectul unor cauze penale aflate in cercetare anterior numirii in pozitia de procuror general sau nu.

In cazul in care, ca urmare a verificarii, se constata ca dl. Augustin Lazar nu a avut un dosar pe rolul vreo unui parchet in momentul in care a fost numit procuror general, acest lucru va lamuri si inchide acest subiect ce continua sa reapara public din cand in cand.

In cazul in care, insa, a avut astfel de dosare, este important pentru opinia publica sa cunoasca acest lucru.

Reiteram prin urmare solicitarea sa dispuneti o verificare in temeiul 74 lit h) din Legea 317/ 2004 actualizata, pentru clarificarea problemelor mentionate mai sus, care sunt de larg interes public.

Mentionam ca prezenta petitie, trimisa prin email la adresele XXX si XXX, va fi trimisa si prin posta pe adresa institutiei dumneavoastra.

Cu stima,

Cristian Terhes
Presedinte

ANEXA

De 4 ani legea nu se aplica la ICCJ in compunerea completelor de 5 judecatori. Propunere de sesizare a CCR pe conflict intre ICCJ si Parlament

Thu, 20 Sep 2018 07:32:19 GMT

Romanian Community Coalition a transmis pe data de 20 septembrie 2018 o petitie presedintilor celor doua camere ale Parlamentului si Primului-ministru pentru a lua in considerare sesizarea Curtii Constitutionale in vederea solutionarii unui conflict juridic de natura constitutionala ivit intre Inalta Curte de Casatie si Justitie si Parlament, respectiv Guvern, ca urmare a faptului ca ICCJ refuza sa puna in aplicare de 4 ani prevederile legale de compunere a completelor de 5 judecatori.

"In concret, ICCJ a decis cu de la sine putere sa aplice selectiv dispozitiilor art. 32 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, atat inainte, cat si dupa modificarea acesteia prin Legea nr. 207/2018, cu consecinta anihilarii rolului constitutional al puterii legislative si al incalcarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale tuturor persoanelor care au fost judecate de completele de 5 judecatori de la intrarea in vigoare a Legii 255/2013 si pana in prezent", s-a aratat in petitie.

Prezentam in continuare integral argumentele transmite reprezentantilor statului roman pentru a lua in considerare sesizarea CCR.

Chris Terhes
Romanian Community Coalition

Romanian Community Coalition – SUA

20 septembrie 2018

CATRE

Dl. Calin Popescu Tariceanu – Presedintele Senatului
Dl. Liviu Dragnea – Presedintele Camerei Deputatilor
Dna. Viorica Dancila – Prim-ministrul Romaniei

Propunere de sesizare a Curtii Constitutionale
Pe conflict juridic de natura constitutionala
Intre Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si
Parlamentul Romaniei si Guvernul Romaniei, pe de alta parte

Sesizarea se intemeiaza pe prevederile art. 146 lit. e) din Constitutie si ale art. 11 alin. (1) pct. A lit. e), ale art. 34, 35 si 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,

Privind solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala intre:

Inalta Curte de Casatie si Justitie => ca parte a autoritatii judecatoresti si reprezentanta puterii judecatoresti

Parlamentul Romaniei => ca unica autoritate legiuitoare a tarii;
Guvernul Romaniei => in calitate de legiuitor delegat;

In urma refuzului Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a pune in aplicare prevederile art. 32 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara modificate prin Legea 255/2013, considerentele Deciziei 68/2018 a Curtii Constitutionale, precum si prevederile Legii 207/2018.

I. CIRCUMSTANTELE CAUZEI

Pe data de 31 octombrie 2017 a fost inregistrat la Camera Deputatilor, ca prima camera decizionala, proiectul de lege "Pl-X 417/2017 - propunere legislativa pentru modificarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciara".

Legea 304/2004 privind organizarea judiciara este lege organica, deoarece cf. art. 73 alin. (3) lit. l) din Constitutie reglementeaza "organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public", iar in cazul acestui tip de reglementare, camera decizionala, cf. art. 75 alin. (1) din Constitutie, este Senatul Romaniei.

Pe data de 20 iunie 2018 Senatul Romaniei a adoptat acest proiect lege, fiind ulterior contestat la Curtea Constitutionala.

Dupa respingerea contestatiilor de catre CCR, pe data de 12 iulie (Decizia 483/2018), proiectul a plecat la Presedinte pentru promulgare.

Pe data de 20 iulie 2018 Presedintele Romaniei, prin Decretul 599/2018, a promulgat proiectul care a devenit Legea 207/2018.

In aceea zi cu emiterea decretului de promulgare, Legea 207/2018 a fost publicata in Monitorul Oficial 636 din 20 iulie 2018.

Pe data de 23 iulie 2018, la 3 zile de la publicarea in Monitorul Oficial, dat fiind ca in lege nu s-a precizat o data ulterioara in care aceasta sa fi intrat in vigoare, Legea 207/2018 a intrat in vigoare in totalitatea ei, cf. art. 78 din Constitutie.

La finalul Legii 207/2018, respectiv la art. II, III si IV, exista mentiuni exprese cu privire la dispozitii tranzitorii, acestea fiind limitate la data de la care devine functionala Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie, la judecarea apelurilor in complet de 3 judecatori, precum si la situatia procurorilor DNA si DIICOT numiti in functie la data intrarii in vigoare a legii. Legea nu cuprinde nici o alta dispozitie tranzitorie in raport de restul modificarilor.

Legea contine prevederi aplicabile atat la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cat si la nivelul celorlalte instante, cuprinzand prevederi ce impun modificari ale completelor de judecata la diferite grade de jurisdictie si in diferite materii.

Ca atare, dupa intrarea in vigoare a Legii 207/2018, care a schimbat modul de formare al completelor de apel ori contestatie, instantele de judecata din Romania s-au conformat noilor dispozitii, colegiile de conducere ale instantelor dispunand reconfigurarea completelor in raport de noile prevederi. In acest sens este relevante raspunsurile furnizate site-urilui www.stiripesurse.ro de catre diverse instante din Romania.

La finele lunii august, Romanian Community Coalition a formulat o sesizare la Inspectia Judiciara impotriva presedintei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Cristina Tarcea, pe motiv ca nu a pus in aplicare dispozitiile din Legea 207/2018 cu privire la completele de 5 judecatori.

Pe data de 3 septembrie 2018, prin Hotararea 88/2018 , Colegiul de Conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a hotarat cu unanimitate sa aplice prevederile din Legea 207/2018 privind judecarea contestatiilor in complete de la 1 in 2 judecatori.

Pe data de 4 septembrie 2018, prin Hotararea 89/2018, Colegiul de Conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dupa cum rezulta dintr-un extras al hotararii postat pe site-ul propriu, a hotarat ca:

"d. Analizand dispozitiile art.32 Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, modificata si completata prin Legea nr.207/2018, cu referire la activitatea Completelor de 5 Judecatori, cu majoritate, constata ca dispozitiile noii legi sunt norme de organizare ce vizeaza formatiuni de judecata cu reglementare specifica, constituite „la inceputul fiecarui an" si, in absenta unei norme tranzitorii, devin aplicabile incepand cu data de 1 ianuarie 2019.

Cu opinia separata a doamnei judecator Simona Nenita in sensul ca, dispozitiile legii noi sunt norme de organizare ce vizeaza compunerea completelor si, in absenta unei norme tranzitorii, sunt de imediata aplicare."

Articolul 32 din Legea 304/2004, modificat prin Legea 207/2018, prevede noi dispozitii in ceea ce priveste configurarea completelor de 5 judecatori, asupra carora vom reveni mai jos.

In urma refuzului Colegiului de Conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a se conforma cu noile prevederi ale art. 32 din Legea 304/2004 privind compunerea completelor de 5 judecatori, componenta acestor complete este cea configurata dupa vechea forma a articolului 32, care in prezent este abrogata.

Mai mult, modul in care din 2014 Inalta Curte de Casatitie si Justitie, prin Colegiul ei de Conducere, a hotarat sa aplice dispozitiile art. 32 din Legea 304/2004, este contrar atat prevederilor legii cat si dezlegarii date de Curtea Constitutionala prin decizia 68/2018, punand ICCJ in situatia actuala in care componenta legala a completelor de 5 judecatori este stabilita in afara normelor constitutionale si a regulilor stabilite de legiuitor.

Nu doar ca actualele complete de 5 judecatori de la ICCJ sunt confirgurate in baza unei text legal ce nu mai este in prezent in vigoare, dar acestea nu respecta nici macar regulile impuse de vechea forma a art. 32 din Legea 304/2004, dupa cum vom argumenta in cele ce urmeaza.

Prin urmare, refuzul Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a aplica, in privinta componentei completelor de 5 judecatori, legea astfel cum aceasta a fost adoptata de Parlament si interpretata de Curtea Constitutionala, dublat de refuzul explicit de a modifica configuratia completelor actuale in acord cu prevederile nou intrate in vigoare, reprezinta o depasire clara de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie a atributiilor sale constitutionale prin uzurparea functiei legiuitoare a Parlamentului, fapt de natura a da nastere unui conflict juridic de natura constitutionala, ce poate fi transat numai de catre Curtea Constitutionala.

II. Art. 32 din Legea 304/2004

Intre modificarile aduse, prin Legea 207/2018, Legii 304/2004 privind organizarea judiciara, se numara si cele privind art. 32 din lege, care privesc compunerea completelor de 5 judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Pentru o privire comparata, vom arata dispozitiile art. 32 din Legea 304 modificate de Legea 202/2010, Legea 255/2013 si Legea 207/2018.

Forma dupa modificarea facuta de Legea 202/2010	Forma dupa modificarea facuta de Legea 255/2013	Forma dupa modificarea facuta de Legea 207/2018
(1) La inceputul fiecarui an, in materie penala se stabilesc doua complete de 5 judecatori formate numai din judecatori din cadrul Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.	(1) La inceputul fiecarui an, in materie penala se stabilesc complete de 5 judecatori formate numai din judecatori din cadrul Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.	(1) La inceputul fiecarui an, la propunerea presedintelui sau a vicepresedintilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Colegiul de conducere aproba numarul si compunerea completurilor de 5 judecatori.
(2) In alte materii decat cea penala se stabilesc la inceputul fiecarui an doua complete de 5 judecatori.	(2) In alte materii decat cea penala se stabilesc la inceputul fiecarui an doua complete de 5 judecatori.	(2) In materie penala, completurile de 5 judecatori sunt formate din judecatori din cadrul Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) In compunerea completelor prevazute la alin. (2) intra, de regula, judecatori specializati, in functie de natura cauzei.	(3) In compunerea completelor prevazute la alin. (2) intra, de regula, judecatori specializati, in functie de natura cauzei.	(3) In alte materii decat cea penala, completurile de 5 judecatori sunt formate din judecatori specializati, in functie de natura cauzelor.
(4) Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie aproba compunerea completelor de 5 judecatori. Judecatorii care fac parte din aceste complete sunt desemnati de presedintele sau, in lipsa acestuia, de vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Schimbarea membrilor completelor se face in mod exceptional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.	(4) Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie aproba numarul si compunerea completelor de 5 judecatori, la propunerea presedintelui Sectiei penale. Judecatorii care fac parte din aceste complete sunt desemnati, prin tragere la sorti, in sedinta publica, de presedintele sau, in lipsa acestuia, de vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Schimbarea membrilor completelor se face in mod exceptional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.	(4) Judecatorii care fac parte din aceste completuri sunt desemnati, prin tragere la sorti, in sedinta publica, de presedintele sau, in lipsa acestuia, de unul dintre cei 2 vicepresedinti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Schimbarea membrilor completurilor se face in mod exceptional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(5) Completul de 5 judecatori este prezidat de presedintele sau vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie. In lipsa acestora, completul poate fi prezidat de un presedinte de sectie desemnat in acest scop de presedintele sau, in lipsa acestuia, de vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.	(5) Completul de 5 judecatori este prezidat de presedintele sau vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, atunci cand acesta face parte din complet, potrivit alin. (4), de presedintele Sectiei penale sau de decanul de varsta, dupa caz.	(5) Completul de 5 judecatori este prezidat de presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, de unul dintre cei 2 vicepresedinti sau de presedintii de sectie atunci cand acestia fac parte din complet, desemnati potrivit alin. (4).
		(6) In cazul in care niciunul dintre acestia nu a fost desemnat sa faca parte din completurile de 5 judecatori, completul este prezidat, prin rotatie, de fiecare judecator, in ordinea vechimii in magistratura a acestora.
(6) Cauzele care intra in competenta completelor prevazute la alin. (1) si (2) vor fi repartizate aleatoriu in sistem informatizat.	(6) Cauzele care intra in competenta completelor prevazute la alin. (1) si (2) vor fi repartizate aleatoriu in sistem informatizat.	(7) Cauzele care intra in competenta completurilor de 5 judecatori sunt repartizate aleatoriu in sistem informatizat.

Asa cum rezulta din textele de mai sus, Colegiul de Conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitei are obligatia de a aproba compunerea completelor de 5 judecatori.

Legea 202/2010 a prevazut, la art. 32 alin. (4), ca "Judecatorii care fac parte din aceste complete sunt desemnati de presedintele sau, in lipsa acestuia, de vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie".

Aceeasi lege a modificat alin. (5) astfel: "Completul de 5 judecatori este prezidat de presedintele sau vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie. In lipsa acestora, completul poate fi prezidat de un presedinte de sectie desemnat in acest scop de presedintele sau, in lipsa acestuia, de vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie."

Ulterior, Legea 255/2013 a completat art. 32 alin. (4) dupa cum urmeaza: "Judecatorii care fac parte din aceste complete sunt desemnati, prin tragere la sorti, in sedinta publica, de presedintele sau, in lipsa acestuia, de vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie".

Tot Legea 255/2013 a modificat alin. (5) astfel: "Completul de 5 judecatori este prezidat de presedintele sau vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, atunci cand acesta face parte din complet, potrivit alin. (4), de presedintele Sectiei penale sau de decanul de varsta, dupa caz."

In prezent, Legea 207/2018 a mentinut dispozitiile alin. (4) neschimbate, insa a modificat alin. (5) astfel: "Completul de 5 judecatori este prezidat de presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, de unul dintre cei 2 vicepresedinti sau de presedintii de sectie atunci cand acestia fac parte din complet, desemnati potrivit alin. (4)."

Analizand comparativ cele trei texte, se observa ca textul din 2013 introduce expres, fata de textul din 2010, faptul ca membrii completului de 5 erau desemnati "prin tragere la sorti, in sedinta publica", prevedere mentinuta si in textul din 2018.

La o prima privire intre textele din 2013 si 2018 nu ar rezulta nici o schimbare fundamentala in modalitatea de numire a judecatorilor ce fac parte din completele de 5 judecatori de la ICCJ, in ambele variante legiuitorul prevazand, in alin. (4) al art. 32 din Legea 304/2004, ca toti membrii completului de 5 judecatori sunt numiti prin "tragere la sorti, in sedinta publica".

Aceasta interpretare o da si Curtea Constitutionala textului art. 32 din Legea 304/2004 prin Decizia 68/2018, prin care respinge o exceptie de neconstitutionalte a acelui articol pe motiv ca argumentele aduse, cum ca presedintele completului de 5 judecatori e automat presedintele sau vicepresedintele ICCJ – care sunt numiti politic – , sunt nefondate, spunand:

"18. […] Potrivit art. 32 alin. (5) teza intai, Completul de 5 judecatori este prezidat de presedintele sau vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, atunci cand acesta face parte din complet. […] Asadar, faptul ca presedintele/vicepresedintele instantei poate intra, in urma tragerii la sorti, deci in mod aleatoriu, in compunerea completului de 5 judecatori care solutioneaza recursul impotriva hotararilor sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii pronuntate in materie disciplinara, nu poate conduce la concluzia ca aceasta reglementare ar incalca dreptul la un proces echitabil."

III. PRACTICA ICCJ IN PRIVINTA COMPUNERII COMPLETELOR DE 5 JUDECATORI

Desi textul de lege este clar, ca toti membrii completelor de 5 judecatori de la ICCJ trebuie desemnati prin "tragere la sorti", iar CCR prin Decizia 68/2018, bazandu-se pe raspunsul ICCJ, a intarit/confirmat acest lucru,

In practica insa, Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a dat din 2014 o interpretare proprie alin. (5) a art. 32 din Legea 304/2004, modificat de Legea 255/2013, hotarand ca, prevederea potrivit careia, "Completul de 5 judecatori este prezidat de presedintele sau vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, atunci cand acesta face parte din complet, potrivit alin. (4), de presedintele Sectiei penale sau de decanul de varsta, dupa caz", impune ca persoanele enumerate in acest text sa fie considerate ca facand parte de drept din compunerea completelor de 5 judecatori.

In baza acestei interpretari proprii a Colegiului de Conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ce excede cadrului legal, TOATE completele de 5 judecatori incepand cu februarie 2014, odata cu intrarea in vigoare a Legii 255/2013, nu au mai avut toti membrii alesi prin "tragere la sorti, in sedinta publica", asa cum prevede textul si spiritul legii, ci Colegiul de conducere tragea la sorti numai 4 membri titulari, cel de-al cincilea fiind "de drept" Presedintele ICCJ, Vicepresedintii sau sefii de sectie.

O astfel de interpretare a legii si practica a Inaltei Curti a fost si este contrara Constitutiei si legii, Inalta Curte substituindu-se legiuitorului ordinar sau delegat acordandu-si, cu de la sine putere, prin acte administrative infralegale (ceea ce sunt hotararile Colegiului de Conducere), atributii jurisdictionale persoanelor cu functii administrative de conducere, persoane numite politic in aceste functii, si carora legea nu le dadea calitatea "de drept" de a face parte din completele de 5 judecatori.

Amintim faptul ca pana la modificarea Legii 317/2004 care va intra in vigoare in curand, Presedintele ICCJ, Vicepresedintele si sefii de sectie sunt (inca), la propunerea CSM, numiti de catre Presedintele Romaniei, care evident ca e om politic.

Asadar, daca pana la intrarea in vigoare a Legii 255/2013 Presedintele ICCJ, care a fost si inca e numit politic, ar fi gasit o scuza in lege sa "desemneze" manual cine sa faca parte din complete de 5 judecatori, odata cu intrarea in vigoarea a Legii 255/2013 era evident ca toti membrii completelor de 5 trebuiau alesi prin "tragere la sorti", lucru care nu s-a intamplat de atunci pana in prezent.

Alin. (5), in forma adoptata de Legea 255/2013, mentiona in mod expres ca presedintele, vicepresedintele, sefii de sectie din ICCJ conduc completul de 5 judecatori "atunci cand acesta face parte din complet, potrivit alin. (4)", adica atunci cand au fost selectati prin tragere la sorti.

De altfel, aceasta este si ratiunea pentru care enumerarea alin. (5) se termina cu decanul de varsa "dupa caz", legiuitorul prevazand inca prin Legea 255/2013 posibilitatea ca nici presedintele, nici vicepresedintele ICCJ sa nu fie selectati prin tragere la sorti si, deci, sa nu faca parte din complet.

In acelasi sens este si prevederea din art. 33 a Legii 304/2004, potrivit careia:

"(1) Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau, in lipsa acestuia, unul dintre vicepresedinti prezideaza Sectiile Unite, Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii, precum si Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Completul de 5 judecatori si orice complet in cadrul sectiilor, cand participa la judecata."

Forma aceasta a articolului a intrat in vigoare prin Legea 76/2012, a fost in vigoare la momentul intrarii in vigoare a Legii 255/2013 si e in vigoare si in prezent.

Ca atare, in mod neindoielnic, legiuitorul a acordat presedintelui si vicepresedintelui ICCJ atributul de a conduce completele de 5 judecatori NUMAI atunci cand acestia participau la judecata.

Participarea la judecata a membrilor din conducerea ICCJ nu poate fi insa facuta in mod samavolnic, in functie de vointa discretionara a acestora, ci trebuie facuta tot in conditiile prevazute de lege, adica, in cazul completelor de 5 judecatori, prin tragere la sorti.

O interpretare contrara ar echivala cu posibilitatea acestor persoane numite politic in functii administrative in conducerea ICCJ de a intra cand doresc in compunerea oricaror complete, lucru care s-a si intamplat, cu incalcarea principiului legalitatii compunerii completului de judecata, al repartizarii aleatorii si al continuitatii completului, principii impuse tot de legiuitor si fundamentale pentru un proces echitabil.

Inalta Curte de Casatie si Justitie si-a asumat insa, cu de la sine putere, rolul de legiuitor pozitiv, decizand sa acorde acestor persoane, numite politic in functii administrative de conducere, rolul de membri de drept in compunerea completelor de 5 judecatori, incalcand astfel regula stabilita de legiuitori, prin Legea 255/2013, ca membrii acestor complete sa fie numiti, fara exceptie, prin "tragere la sorti".

Astfel, intr-un prim pas, prin Hotararea nr. 3/2014, Inalta Curte si-a modificat Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in ceea ce priveste atributiile Presedinteleui si Vicepresedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

In ceea ce priveste compunerea completelor de 5 judecatori, prevazute de art. 32 din Legea 304/2004, prin modificarea adusa regulamentului, ICCJ si-a prevazut urmatoarele:

Art. 8. - (1) Presedintele exercita urmatoarele atributii privind activitatea Sectiilor Unite, a completelor pentru solutionarea recursurilor in interesul legii, a completelor pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, conform Codului de procedura civila, a completelor de 5 judecatori, a sectiilor si a compartimentelor din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie:
a) conduce activitatea Sectiilor Unite si prezideaza sedintele acestora;
a1) prezideaza completele pentru solutionarea recursurilor in interesul legii, completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, in cazul prevazut la art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila si in cazul prevazut la art. 476 alin. (8) din Codul de procedura penala, si completul de 5 judecatori, iar in cadrul sectiilor, orice complet, cand participa la judecata;

Art. 14. - (1) Vicepresedintii Inaltei Curti de Casatie si Justitie exercita atributiile ce revin presedintelui, in lipsa acestuia, conform delegarii de atributii dispuse de presedinte, sau in baza dispozitiei presedintelui.
(2) Vicepresedintii prezideaza, in lipsa presedintelui, completele pentru solutionarea recursurilor in interesul legii, completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, in cazul prevazut la art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila si in cazul prevazut la art. 476 alin. (8) din Codul de procedura penala, si Sectiile Unite, precum si completele de 5 judecatori.

Art. 28. - (1) In cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie functioneaza complete de 5 judecatori, cu competenta de judecata prevazuta de lege.
   (2) La inceputul fiecarui an, in materie penala se stabilesc complete de 5 judecatori formate numai din judecatori din cadrul Sectiei penale, iar in alte materii decat cea penala se stabilesc doua complete de 5 judecatori formate din judecatori din cadrul Sectiei I civile, Sectiei a II-a civile si Sectiei de contencios administrativ si fiscal.
   (3) Numarul completelor de 5 judecatori in materie penala se aproba anual de Colegiul de conducere, la propunerea presedintelui Sectiei penale.
   (4) Completele de 5 judecatori sunt prezidate, dupa caz, de presedintele, vicepresedintii, presedintele Sectiei penale sau decanul de varsta.
    ___________
    Art. 28. - a fost modificat prin punctul 8. din Hotarare nr. 3/2014 incepand cu 01.02.2014.

Art. 29. - (1) In scopul stabilirii completelor de 5 judecatori in materie penala, presedintele sau, in lipsa acestuia, unul dintre vicepresedintii Inaltei Curti de Casatie si Justitie desemneaza anual, prin tragere la sorti, in sedinta publica, cate 4 sau, dupa caz, cate 5 judecatori din cadrul Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru fiecare complet."

Analizand coroborat aceste prevederi regulamentare, rezulta ca ICCJ nu a stabilit care sunt cazurile in care se trag la sorti 4 judecatori si care sunt cazurile in care se trag la sorti 5 judecatori.

Mai mult, in privinta vicepresedintelui ICCJ se mentioneaza in mod expres ca acesta prezideaza completul de 5 judecatori in lipsa presedintelui, exercitand astfel, de fapt, un atribut al presedintelui si unul propriu.

In ceea ce priveste presedintii de sectie, atributiile acestora sunt reglementate prin art. 30 din Regulament, intre acestea nefigurand insa si conducerea completului de 5 judecatori.

Ca atare, intr-un prim pas, Inalta Curte a adaugat la lege prin propriul regulament de functionare, in sensul aratat mai sus.

In al doilea pas, de punere in aplicare a prevederilor regulamentare, Colegiul de conducere al ICCJ a decis insa chiar mai mult decat permitea Regulamentul, si anume sa numeasca din oficiu atat presedintele, cat si vicepresedintele, ba chiar si sefii de sectii in aceste complete, refuzand astfel aplicarea Legii 255/2013 in litera si spiritul ei.

Astfel, cu titlu de exeplu, amintim ca pentru anul 2016 vicepresedintele ICCJ Iulia Cristina Tarcea a fost desemnata "de drept" sa faca parte din ambele complete de 5 judecatori in materie civila, pe care le-a si condus, in timp ce in materie penala presedinta Livia Stanciu a fost desemnata sa faca parte si sa prezideze completul de 5 judecatori P2, iar vicepresedintele Ionut Matei completul de 5 judecatori P1. [Pentru referinta, a se vedea comunicat ICCJ aici]

Este absurd sa vorbesti despre "repartizare aleatorie", inca si in sistem informatic, cand computerul are de ales intre doua complete de 5 judecatori de civil conduse de aceeasi persoana.

Pentru anul 2018, conform comunicatului dat publicitatii de ICCJ la 10 octombrie 2017 , s-a decis ca cele 4 complete de 5 judecatori sa includa in componenta lor judecatorii cu functii de conducere, dupa cum urmeaza:

"Completul de 5 Judecatori C1 – Civil
Presedinte – Vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie judecator Bogasiu Gabriela Elena

Completul de 5 Judecatori C2 – Civil
Presedinte – Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie judecator Tarcea Iulia Cristina

Completul de 5 Judecatori P1 – Penal
Presedinte – Vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie judecator Dragomir Ilie Iulian

Completul de 5 Judecatori P2 – Penal
Presedinte – Presedintele Sectiei penale judecator Popescu Mirela Sorina"

Prin urmare, din februarie 2014, de la intrarea in vigoare a Legii 255/2013, prin care s-a modificat art. 32 din Legea 304/2004, completele de 5 judecatori de la Inalta Curte de Casatorie au fost compuse dintr-un "membru de drept" si patru membri desemnati prin tragere la sorti, ceea ce in mod vadit incalca prevederile art. 32 din legea 304/2004, in forma in vigoare la acea data.

Reiteram faptul ca prin punctul de vedere transmis Curtii Constitutionale de catre ICCJ, care a si stat la baza Deciziei 68/2018 de respingerere a exceptiei de neconstitutionale invocate, ICCJ aceasta a lasat sa se inteleaga, ca toti membrii completelor de 5 sunt alesi aleatoriu, motiv pentru care CCR a si respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 32 din Legea 304/2004, modificat de Legea 255/2013, pe motiv ca, "potrivit art. 32 alin. (5) teza intai, Completul de 5 judecatori este prezidat de presedintele sau vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, atunci cand acesta face parte din complet", prin urmare, "faptul ca presedintele/vicepresedintele instantei poate intra, in urma tragerii la sorti, deci in mod aleatoriu, in compunerea completului de 5 judecatori care solutioneaza recursul impotriva hotararilor sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii pronuntate in materie disciplinara, nu poate conduce la concluzia ca aceasta reglementare ar incalca dreptul la un proces echitabil".

Decizia 68/2018 a CCR a fost publicata in Monitorul Oficial pe data de 27 iunie 2018 fiind definitiva si "general obligatorie".

Este important de notat, de asemenea, ca Decizia CCR a fost data pe baza interpretarii art. 32 din Legea 304/2004 si a explicatiilor trimise Curtii de catre insasi ICCJ.

Asadar, daca nu pana la data acestei decizii, cel putin de la publicarea acestei decizii in Monitorul Oficial Colegiul de conducere al ICCJ ar fi trebuit sa-si corecteze practica samavolnica de a numi "de drept" membri in aceste complete si sa dispuna desemnarea tuturor membrilor completelor de 5 judecatori prin "tragere la sorti, in sedinta publica", asa cum a transmis Curtii Constitutionale ca face.

Acest lucru nu doar ca nu l-a facut ICCJ, dar aceasta a refuzat in prezent inclusiv sa puna in aplicare si prevederile legale noi intrate in vigoare prin Legea 207/2018.

Astfel, in timp ce Legea 207/2018 pastreaza in continuare, la alin. (4) al art. 32, regula tragerii la sorti a membrilor completelor de 5 judecatori, aceasta modifica alin. (5) si adauga un nou alin. (6), astfel:

"(5) Completul de 5 judecatori este prezidat de presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, de unul dintre cei 2 vicepresedinti sau de presedintii de sectie atunci cand acestia fac parte din complet, desemnati potrivit alin. (4).

6) In cazul in care niciunul dintre acestia nu a fost desemnat sa faca parte din completurile de 5 judecatori, completul este prezidat, prin rotatie, de fiecare judecator, in ordinea vechimii in magistratura a acestora."

Noul text prevede, la fel ca vechiul text, ca presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sau unul dintre cei 2 vicepresedinti sau presedintii de sectie prezideaza completul de 5 judecatori atunci cand acestia fac parte din complet, desemnati potrivit alin. (4), adica "prin tragere la sorti", adaugand neechivoc posibilitatea ca acestia sa nu faca parte din complet, caz in care completul este prezidat, prin rotatie, de fiecare judecator, in ordinea vechimii in magistratura a acestora.

Normele tranzitorii cuprinse in aceasta lege nu prevad nici un termen de la care aceste modificari sa fie aplicabile – asa cum exista, spre exemplu, in cazul compunerii completelor de apel formate din 3 judecatori – astfel incat acestea sunt de imediata aplicabilitate.

Ca atare, Inalta Curte de Casatie si Justitie avea obligatia de a aplica art. 32 din Legea 304/2004, atat in vechea forma, data de Legea 255/2013, cat si in cea intrata in vigoare prin Legea 207/2018, conform regulilor stabilite de legiuitor, fapt ce impunea punerea de indata in acord cu legea a modalitatii de compunere a completelor de 5 judecatori, respectiv ca toti judecatorii din completele de 5 sa fie desemnati prin "tragere la sorti, in sedinta publica".

ICCJ avea obligatia de a face acest lucru dat fiind ca presedintii acestor complete nu mai au nici un suport legal pentru a mai face parte si conduce aceste complete in prezent, cu atat mai mult cu cat acestia sunt membri in aceste complete de 5 judecatori printr-o desemnare abuziva, lipsita de suport legal.

Constitutia prevede, la art. 126, ca:
"(1) Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
(2) Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege.
(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale.
(4) Compunerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si regulile de functionare a acesteia se stabilesc prin lege organica."

In Decizia 402/2005 Curtea Constitutionala, dezlegand sensul 126 alin. (2) din Constitutie, a statuat:

Asadar, numai legiuitorul poate reglementa "procedura de judecata", compunerea completelor fiind parte intrinseca din aceasta.

In Decizia 302/2017 Curtea Constitutionala reintareste jurisprudenta anterioara, conform careia: "36. Din aceasta perspectiva, Curtea observa ca, in prezent, nulitatea absoluta intervine in cazul incalcarii normelor referitoare la compunerea completului de judecata".

Coroborand toate aceste texte normative cu acte si fapte ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, rezulta ca, prin compunerea completelor de 5 judecatori in alt mod decat cel prevazut "numai de lege", adica altfel decat "prin tragere la sorti" a tuturor membrilor completului, TOATE deciziile completelor de 5 judecatori, cel putin de la intrarea in vigoare a Legii 255/2013 sunt nule de drept, deoarece completele care le-a dat au fost compuse nelegal.

Mai mult, prin refuzul Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a pune in aplicare noile prevederi ale Legii 207/2018, aceasta a continuat in mod deschis conflictul juridic de natura constitutionala cu Parlamentul, caruia practic ii neaga puterea de a legifera.

Consecintele nerespectarii regulilor privind compunerea completelor se rasfrang asupra tuturor cetatenilor judecati de aceste complete, in conditiile in care atat Codul de procedura penala, cat si Codul de procedura civila sanctioneaza cu nulitatea absoluta incalcarea regulilor privind compunerea completelor.

In ciuda acestui fapt, prin Hotararea din 89/04.09.2018, Colegiul de conducere al ICCJ a hotarat ca dispozitiile noii legi devin aplicabile din 01.01.2019.

Prin aceasta hotarare, Inalta Curte a instituit practic norme tranzitorii de aplicare a legii acolo unde legiuitorul nu a facut-o, actionand asadar in afara competentelor sale constitutionale, cu incalcarea competentei exclusive a Parlamentului.

In concluzie, prin hotararea 89/04.09.2018 a Colegiului de conducere, Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis sa dea in continuare efecte unor texte de lege abrogate, actionand ca o autoritate legiuitoare, fiind astfel afectat principiul separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentala, principiu fundamental al statului de drept.

Astfel, cu toate ca regulile care guverneaza constituirea completelor de judecata pot fi stabilite numai prin lege sau prin acte normative cu forta juridica similara legii, ce reprezinta atributul exclusiv al legiuitorului ordinar sau delegat, Inalta Curt de Casatie si Justitie in mod continuu, din 2014, prin Colegiul de conducere, a dispus constituirea completelor de 5 judecatori in baza unor reguli proprii, pentru ca, prin ultima hotarare, sa refuze explicit aplicarea imediata a noii legi, creind ea insasi norme tranzitorii.

Curtea Constitutionala a subliniat, in repetate randuri in jurisprundenta sa, ca regulile de constituire a completelor de judecata, compunerea acestora constituie un atribut exclusiv al legiuitorului. Or, prin aceste acte si fapte concrete, Inalta Curte de Casatie si Justitie si-a arogat competente care tin de sfera puterii legiuitoare, rezultand un conflict juridic de natura constitutionala a carui gravitate impiedica indeplinirea normala a atributiilor constitutionale ale autoritatilor publice.

IV. ADMISIBILITATEA CERERII

1. Partile din conflict

In conformitate cu dispozitiile art. 146 lit. e) din Constitutie, Curtea Constitutionala "solutioneaza conflictele juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice".

In acest sens, autoritati publice care ar putea fi implicate intr-un conflict juridic de natura constitutionala sunt numai cele cuprinse in titlul III din Constitutie, si anume: Parlamentul, alcatuit din Camera Deputatilor si Senat, Presedintele Romaniei, ca autoritate publica unipersonala, Guvernul, organele administratiei publice centrale si ale administratiei publice locale, precum si organele autoritatii judecatoresti.

In cauza de fata, autoritatile in conflict sunt Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca parte a autoritatii judecatoresti si reprezentanta puterii judecatoresti, pe de o parte, si Parlamentul, in calitate de legiuitor ordinar, alaturi de Guvern, in calitate de legiuitor delegat, pe de alta parte.

2. Conditiile necesare pentru existenta unui conflict constitutional

Prin Decizia 358/2018, Curtea Constitutionala a facut un rezumat al jurisprudentei sale in materie, reiterand criteriile principale in functie de care se stabileste daca exista sau nu un conflict juridic de natura constitutionala.

Astfel, in par. 63 din decizie se arata ca: "Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, conflictul juridic de natura constitutionala presupune acte sau actiuni concrete prin care o autoritate ori mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constand in declinarea competentei ori in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile lor (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005). Totodata, conflictul juridic de natura constitutionala exista intre doua sau mai multe autoritati si poate privi continutul ori intinderea atributiilor lor decurgand din Constitutie, ceea ce inseamna ca acestea sunt conflicte de competenta, pozitive sau negative, si care pot crea blocaje institutionale (Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008). Mai mult, Curtea a statuat ca textul art. 146 lit. e) din Constitutie „stabileste competenta Curtii de a solutiona in fond orice conflict juridic de natura constitutionala ivit intre autoritatile publice, iar nu numai conflictele de competenta nascute intre acestea" (Decizia nr. 270 din 10 martie 2008). Prin urmare, potrivit jurisprudentei Curtii, conflictele juridice de natura constitutionala „nu se limiteaza numai la conflictele de competenta, pozitive sau negative, care ar putea crea blocaje institutionale, ci vizeaza orice situatii juridice conflictuale a caror nastere rezida in mod direct in textul Constitutiei" (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 901 din 17 iunie 2009, Decizia nr. 1.525 din 24 noiembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 818 din 7 decembrie 2010, Decizia nr. 108 din 5 martie 2014 sau Decizia nr. 285 din 21 mai 2014)."

Raportat la cauza de fata, conditiile ce rezulta din jurisprudenta Curtii pentru existenta unui conflict constitutional sunt in mod evident indeplinite, astfel:

1. Exista o situatie litigioasa nascuta intre Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de-o parte, si Parlamentul Romaniei, pe de alta parte, generata de depasirea competentelor constitutionale de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.

2. Litigiul are un caracter juridic constitutional, in legatura cu intinderea si valorizarea competentelor autoritatilor publice antereferite.

3. Situatia juridica are natura constitutionala, vizand exercitatea competentelor consacrate constitutional ale celor doua autoritati.

4. Acest conflict perpetuu de la intrarea in vigoare a Legii 255/2013 pana in prezent creaza un "blocaj", deoarece ICCJ, prin completele de 5 judecatori, nu mai respecta compunerea prevazuta de lege, lipsind de efect dispozitiile legale obligatorii emise de Parlament in calitate de "unica autoritate legiuitoare a tarii".

Prin Decizia 838/2009, chemata fiind sa se pronunte asupra conflcitul constitutional nascut tot intre Inalta Curte de Casatie si Justitie si Parlamentul Romaniei, Curtea Constitutionala a decis cu valoare de principiu urmatoarele:

"Pentru solutionarea cererii ce formeaza obiectul dosarului de fata, Curtea Constitutionala trebuie sa se raporteze la textele din Legea fundamentala incidente pentru a determina competenta celor doua autoritati implicate: autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si Parlamentul Romaniei si Guvernul Romaniei, pe de alta parte.

In ceea ce priveste puterea legislativa, in temeiul art. 61 alin. (1) din Constitutie, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii." Pe langa monopolul legislativ al Parlamentului, Constitutia, in art. 115, consacra delegarea legislativa, in virtutea careia Guvernul poate emite ordonante simple sau de urgenta. Astfel, transferul unor atributii legislative catre autoritatea executiva se realizeaza printr-un act de vointa al Parlamentului ori, pe cale constitutionala, in situatii extraordinare, si numai sub control parlamentar.

Potrivit art. 124 din Constitutie:
"(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.
(3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii."

Sensul art. 124 alin. (1) este acela ca organele care infaptuiesc justitia si care, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, sunt instantele judecatoresti trebuie sa respecte legea, de drept material sau procesual, aceasta fiind cea care determina comportamentul persoanelor fizice si juridice in circuitul civil si in sfera publica. Dispozitia consacra principiul legalitatii actului de justitie si trebuie corelata cu prevederea art. 16 alin. (2) din Constitutie care prevede ca "Nimeni nu este mai presus de lege" si cu cea a art. 124 alin. (3) din Constitutie, care prevede alte doua principii constitutionale: independenta judecatorului si supunerea lui numai legii. Aceste dispozitii guverneaza activitatea instantelor judecatoresti si fixeaza pozitia lor fata de lege. Este unanim acceptat ca atributiile judecatorului implica identificarea normei aplicabile, analiza continutului sau si o necesara adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, astfel incat legiuitorul aflat in imposibilitate de a prevedea toate situatiile juridice lasa judecatorului, investit cu puterea de a spune dreptul, o parte din initiativa. Astfel, in activitatea sa de interpretare a legii, judecatorul trebuie sa realizeze un echilibru intre spiritul si litera legii, intre exigentele de redactare si scopul urmarit de legiuitor, fara a avea competenta de a legifera, prin substituirea autoritatii competente in acest domeniu.
(…)
In ceea ce priveste autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, conduita conforma Constitutiei transpare din cele statuate mai sus, si anume exercitarea competentelor stabilite de lege in conformitate cu prevederile constitutionale referitoare la separatia puterilor in stat si, deci, abtinerea de la orice actiune care ar avea ca efect subrogarea in atributiile altei autoritati publice. Prin urmare, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu poate sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constitutionalitate a acestora."

In ceea ce priveste organizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, textul constitutional prevede in mod neechivoc, la art. 126 alin. (4), ca: "Compunerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si regulile de functionare a acesteia se stabilesc prin lege organica."

Ca atare, este consacrat la nivel constitutional faptul ca regulile de functionare ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie si compunerea acesteia se stabilesc NUMAI prin lege organica, nefiind asadar permis acesteia sa refuze aplicarea acestor norme, sa amane aplicarea lor, sa dispuna in completarea lor sau in contra acestora prin reguli proprii, adoptate de catre colegiul de conducere prin acte infralegale.

Or, asa cum retine Curtea Constitutionala si prin decizia 358/2018, " (…) stabilirea si delimitarea atributiilor/competentelor constitutionale intre doua autoritati publice de natura constitutionala reflecta un raport de drept constitutional pur, in sensul ca ele formeaza obiectul de reglementare al Constitutiei, neputand fi reglementate prin norme juridice apartinand altor ramuri de drept.
(…)
74. Prin urmare, astfel fiind stabilita competenta instantei constitutionale, rezulta ca numai aceasta are competenta de a solutiona raporturi pure de drept constitutional si, in consecinta, de a decide cu privire la intinderea atributiilor constitutionale ale celor doua autoritati publice de rang constitutional; de aceea, in aceasta ecuatie, competenta instantelor de contencios administrativ este exclusa. In aceste conditii, sanctiunea gresitei aprecieri a intinderii competentei, prevazute de Constitutie, a unei autoritati publice de rang constitutional, obiectivizata in acte/fapte concrete, ce se subsumeaza unui raport de drept constitutional, este, in mod firesc, una de drept constitutional, distincta de cea administrativa, respectiv constatarea existentei unui conflict juridic de natura constitutionala de catre Curtea Constitutionala, cu consecinta revenirii la starea de constitutionalitate."

Sumarizand aceste principii constitutionale se retine, in esenta, ca intrega reglementare a functionarii Inaltei Curti de Casatie si Justitiei, inclusiv in ceea ce priveste modul de constituire a completelor de judecata, se stabileste exclusiv prin lege, Inalta Curte fiind tinuta la respectarea stricta a acesteia.

In ceea ce priveste compunerea completelor de judecata exista de altfel o jurisprudenta vasta si consolidata a CCR, prin care este subliniat atributul exclusiv al legiuitorului in acest domeniu.

Amintim in acest sens:

Decizia 77/2003

"Prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat ca liberul acces la justitie presupune si accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia. Instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului. Aceasta solutie decurge din dispozitiile constitutionale ale art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege".

Decizia 402 din 14 iulie 2005

"Curtea retine ca, in temeiul dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege", legiuitorului ii revine obligatia constitutionala de a reglementa procedura de judecata si, in acest cadru, compunerea completelor ce judeca diferitele categorii de infractiuni. In exercitarea acestei competente exclusive conferite de Legea fundamentala, legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura(…)".

Decizia nr. 741 din 13 septembrie 2007

"Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra optiunii legiuitorului de a reglementa sistemul judecatorului unic s-a pronuntat in numeroase cazuri, insa cu privire la dispozitiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca.Astfel, prin Decizia nr. 292/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 629 din 3 septembrie 2003, Curtea Constitutionala a retinut ca, potrivit dispozitiilor constitutionale, stabilirea competentei si a procedurii de judecata este atributul exclusiv al legiuitorului si ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. In aplicarea acestor prevederi constitutionale, legiuitorul stabileste componenta completului de judecata si conduita pe care trebuie sa o aiba acesta la solutionarea cauzelor ce ii sunt repartizate."

Decizia nr. 1.042 din 14 septembrie 2010

"Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca a examinat conformitatea dispozitiilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara fata de normele constitutionale si conventionale invocate si in prezenta cauza. Astfel, prin Decizia nr. 741 din 13 septembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, precum si prin Decizia nr. 339 din 25 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 302 din 10 mai 2010, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate si a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 124 alin. (3) si art. 126 alin. (2) din Constitutie, judecatorii sunt independenti si se supun numai legii, iar stabilirea competentei si a procedurii de judecata este atributul exclusiv al legiuitorului.Curtea a statuat ca, in aplicarea acestor din urma prevederi constitutionale, legiuitorul stabileste componenta completului de judecata si conduita pe care trebuie sa o aiba acesta la solutionarea cauzelor ce ii sunt repartizate. Atat Constitutia, cat si legea privind organizarea judiciara stabilesc, sub aspectul impartialitatii, dreptul si obligatia judecatorilor de a se supune numai legii, activitatea de judecata desfasurandu-se, potrivit legii, strict in limitele cadrului legal."

In concluzie, se poate lesne constata ca:

1. Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis, prin Colegiul ei de conducere, in lipsa unor prevederi legale care sa ii permita acest lucru, ca presedintele, vicepresedintele si presedintii de sectie fac parte "de drept" din completele de 5 judecatori. Facand aceasta, ICCJ a actionat ca un veritabil legiuitor pozitiv, aceasta situatie conflictuala perpetuandu-se de la intarerea in vigoare a Legii 255/2013 pana in prezent.

2. Atunci cand Parlamentul a intervenit sa elimine aceasta practica abuziva, samavolnica, anticonstitutionala si nelegala a ICCJ, aceasta, prin Presedinte si Colegiul de conducere, s-a pronuntat in sensul refuzului aplicarii Legii 207/2018 in privinta completelor de 5 judecatori in materie penala (a se vedea hot. Colegiului de conducere nr. 89/04.09.2018)

3. Prin punctul d) al respectivei hotararii, ICCJ a stabilit ca "dispozitiile noii legi sunt norme de organizare ce vizeaza formatiuni de judecata cu reglementare specifica, constituite la inceputul fiecarui an si, in absenta unei norme tranzitorii, devin aplicabile incepand cu data de 1 ianuarie 2019", ceea ce echivaleaza cu crearea unor norme tranzitorii prin care se infrange ratiunea legii.

4. ICCJ a decis cu de la sine putere sa aplice selectiv dispozitiilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, atat inainte, cat si dupa modificarea acesteia prin Legea nr. 207/2018, cu consecinta anihilarii rolului constitutional al puterii legislative si al incalcarii drepturilor si libertatilor tuturor persoanelor care au fost judecate de complete de 5 judecatori de la intrarea in vigoare a Legii 255/2013 pana in prezent.

5. Aceasta situatie conflictuala si plasare a ICCJ in afara Constitutiei se pertueaza de la inrarea in vigoare a Legii 255/2013 si continua cat timp aceasta nu pune in aplicare dispozitiile Legii 207/2018.

Ca atare, Inalta Curte de Casatie si Justitie a actionat ca o autoritate legiuitoare, ceea ce afecteaza principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat, consacrat de art. 4 din Constitutie, principiu fundamental al statului de drept.

Arogandu-si competente care tin de sfera puterii legiuitoare, modificand, prin modul de aplicare, prevederile legale si reglementand dispozitii cu valoare de norme tranzitorii pentru instanta suprema, Inalta Curte de Casatie si Justitie a generat un conflict juridic de natura constitutionala, a carui gravitate impiedica indeplinirea normala a atributiilor constitutionale ale autoritatilor publice.

Constitia garanteaza tuturor persoanelor de pe teritoriul Romaniei atat dreptul de a avea acces liber la justitie, care se realizeaza de ICCJ si celelalte instante si se infaptuieste in numele legii, cat si dreptul la un proces echitabil.

In vederea protejarii acestor drepturi garantate constitutional, Parlamentul a legiferat o procedura de judecata, procedura pe care Inalta Curte de Casatie si Justitie de nu a respectat-o, cu efect direct in incalcarea acestor persoane a drepturilor si libertatilor garantate de Constitutie.

Va fi, de aceea, obligatia Curtii Constitutionale, in calitate de "garant al suprematiei Constitutiei", ca, in vederea solutionarii acestui conflict juridic de natura constitutionala, nu doar sa dispuna Inaltei Curti de Casatie si Justitie aplicarea de indata a Legii 207/2018, dar si sa oferire solutii in vederea corectarii tuturor efectelor generate de faptul ca, de la intrarea in vigoare a Legii 255/2013 si pana in prezent, Inalta Curte de Casatie si Justitie prin completele de 5 judecatori a actionat in afara Constitutiei si legii, cu consecinte directe asupra drepturilor si libertatilor cetatenilor, care au fost judecati de complete compuse nu in temeiul legii, ci a hotararilor administrative ale Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

CAB - raspuns in exclusivitate pentru Romanian Community Coalition: respingem ferm orice forme de protest pe treptele acestei institutii

Mon, 17 Sep 2018 11:15:36 GMT

Curtea de Apel Bucuresti a transmis Romanian Community Coalition un raspuns la cele trei intrebari care i-au fost adresate in dimineata zilei de 17 septembrie 2018, dupa ce in ziua precedenta mai mult judecatori si procurori au protestat pe treptele institutiei sub pretextul ca sustin “domnia legii” si vor o justitie independenta de politic. Magistratii protestatari nu au spus nimic despre protocoale secrete cu SRI ori implicarea SRI in dosare.

Afland despre protestul "spontan" al magistratilor, zeci de cetateni s-au strans intr-un contra protest peste drum de Curtea de Apel Bucuresti, strigandu-le magistratilor protestatari "rusine, rusine sa va fie" si "fara Protocoale".

Avocata Cosmina Cerva, una dintre contra-protestatare, a spus: "Asistam la un protest neautorizat tocmai din partea celor care ar trebui sa respecte legea – adica a magistratilor. [...]

Magistratii sunt in salile de judecata, da? Aici, pe treptele Curtii de Apel, nu vedem decat niste speriati care au lucrat in baza protocoalelor ilegale si acum le este frica ca va trebui sa raspunda."

Avocatul Aurelian Pavelescu, presedintele PNTCD, a fost chiar mai dur in critici la adresa magistratilor protestatari.

"Pentru prima data in cei doi ani de cand si-au ridicat fustele in cap, magistratii impostori protestatari s-au confruntat cu vocea mea si a catorva persoane, printre care avocata Cozmina Cerva. Zece persoane i-am infruntat pe acesti derbedei, de pe trotuarul din fata Curtii de Apel Bucuresti. Langa noi, vreo suta de batausi de la #rezist!", a scris Pavelescu pe Facebook.

Judecatorul Cristi Danilet, unul dintre organizatorii protestului, a sustinut ca "protestele, in Romania, nu trebuie autorizate. [...] Cand avem o adunare in fata unei institutii publice, nu trebuie autorizare de la nimeni. [...] Noi stim legea mai bine decat stiu unii dintre... Nu avem nevoie de autorizatie pentru a sta pe scarile Curtii. Este un protest? Cu siguranta. Protestam pentru o justitie independenta, pentru eliberarea justitiei de sub parghiile politice."

Video aici: https://www.facebook.com/qmagazineromania/videos/268414864010058/

In contextul acestui circ din fata CAB, Romanian Community Coalition a adresat trei intrebari Curtii de Apel Bucuresti in baza Legii 544/2001, la care a si primit raspuns. Vom insera raspunsurile de la CAB dupa fiecare intrebare, la sfarsit postand si raspunsul oficial.

Romanian Community Coalition: "1. Daca respectivii protestatari sau organizatorii lor v-au adus la cunostinta in prealabil ca vor organiza un asemenea protest in fata institutiei dumneavoastra pe data de 16 septembrie 2018?"

Curtea de Apel Bucuresti: "1. Nici organizatorii si nici magistratii care au protestat nu au adus la cunostinta conducerii Curtii de Apel Bucuresti intentia de organizare a manifestatiei, desi ar fi fost necesar fata de potentialul de afectare a imaginii instantei noastre."

Romanian Community Coalition: "2. In caz afirmativ, data cand vi s-a adus la cunostinta organizarea protestului si copie dupa notificarea prin care vi s-a adus la cunostinta intentia de desfasurare a protestului."

Curtea de Apel Bucuresti: "2. Neexistand o notificare a Curtii de Apel Bucuresti din partea organizatorilor, drept unnare, nu va putem comunica copia unui astfel de document."

Romanian Community Coalition: "3. In lumina acestui precedent creat de catre acesti judecatori si procurori protestatari care, prin vocea judecatorului Cristi Danilet, sustin ca “nu avem nevoie de autorizatie pentru a sta pe scarile Curtii” de Apel Bucuresti, va solicitam sa ne comunicati in scris ce pozitie are Curtea de Apel Bucuresti daca de aici inainte si partile dintr-un dosar, impreuna cu familiile si prietenii lor, ori cetatenii interesati de diverse dosare pe rol sau solutionate vor incepe sa faca astfel de proteste pe scarile institutiei dumneavoastra."

Curtea de Apel Bucuresti: "3. In ceea ce priveste solicitarea dumneavoastra referitoare la pozitia pe care conducerea Curtii o adopta fata de eventuale forme de protest ale cetatenilor nemultumiti de solutiile pronuntate de judecatorii instantei, pe treptele acestei institutii, aratam ca respingem ferm orice forme de manifestare de acest gen, facand apel la respectarea principiilor de organizare si functionare ale justitiei, la mentinerea increderii cetatenilor in actul de justitie si la adoptarea unei conduite responsabile, atat de catre cetateni cat si de catre magistrati."

Romanian Community Coalition isi reitereaza pozitia ca trebuie publicate numele tuturor magistratilor protestatari astfel incat orice parte interesata sa-si poata exercita dreptul de a-i recuza.

Chris Terhes
Romanian Community Coalition

Comunicatul Curtii de Apel Bucuresti catre presa dupa protestul din 16 septembrie 2018

Seful misiunii EUPOL a cerut ca procurorul Bogdan Pirlog sa fie repatriat din Afganistan “de indata” deoarece este un “liability” pentru succesul Misiunii

Thu, 16 Aug 2018 11:59:02 GMT

Bogdan Pirlog, procurorul militar care a participat la protestele din 10 august si s-a sesizat din oficiu cu privire la unele infractiuni pe care le-a vazut, in opinia lui, comise in piata, a fost expulzat din Afganistan pentru grave probleme de comportament, acesta devenind un "liability" pentru EUPOL, sustine Karl Ake Roghe intr-o scrisoare trimisa autoritatilor romane pe data de 11 iunie 2013.

Unul dintre conflictele dintre Bogdan Pirlog si misiunea EUPOL din Afganistan, dupa cum reiese din documentele care au intrat in posesia noastra, a pornit de la faptul ca acesta dorea sa isi ia zile de concediu medical in numar nelimitat, desi regulamentul prevedea ca are voie doar la 20 de astfel de zile pe an.

In decizia din 26 martie 2013, Karl Ake Roghe, comandantul misiunii EUPOL din Afganistan, ii respingerea cererea, declarand ca "orice zi de concediu medical a dl. Bogdan Pirlog care excede mai mult de 20 de zile in total, intr-o perioada de 12 luni de la momentul plecarii in misiune, va fi considerata zi neplatita".

"Fara a fi scris, membrii EUPOL pot cere clarificari cu privire la HR policy or anumite reglementari intr-un mod politicos si profesionist.

Dar, in orice moment si inainte de toate interesele personale, expertii detasati ai EUPOL trebuie sa considere ca reprezinta atat statul lor cat si Uniunea Europeana. Ca atare, este obligatia lor de a promova cele mai inalte standarde de comportament in timpul tuturor interactiunilor profesionale si sociale.

Modul in care domnul Pirlog a ales sa-si exprime interesele, in special comportamentul sau persistent inadecvat unui expert detasat, alegerea formularilor si atacurile personale impotriva colegilor nu indeplinesc cerintele de baza in acest sens.

Sa fie cat mai clar cu putinta: Nu voi lamuri alte acuzatii nefondate percepute ca un act de intimidare la adresa consilierilor EUPOL, HR sau oricarui alt membru al personalului care isi indeplineste indatoririle la maximul potentialului si abilitatilor sale.

Ii solicit domnului Pirlog sa se concentreze urgent asupra sarcinilor si datoriilor sale principale pentru a contribui la mandatul Misiunii, in loc sa creeze dispute privind interpretarea procedurilor si a drepturilor la concediul medical. În cazul nerespectarii acestor instructiuni, va fi luata in considerare o cerere de repatriere."

Pe data de 11 iunie 2013 comandantul Karl Ake Roghe revine cu o scrisoare, de data aceasta catre Adrian-Cristian Bratu, reprezentantul permanent al Romaniei la Uniunea Europeana, caruia ii cere sa-l repatrieze "de indata" pe Bogdan Pirlog.

"Suntem preocupati de comportamentul unui membru al personalului detasat, domnul Bogdan Ciprian Pirlog. Conduita sa a demonstrat o tendinta persistenta de comportament neprofesionist fata de colegii sai, in mod special refuzuri repetate de a urma instructiunile superiorilor sau, acesta demonstrand, de asemenea, o lipsa de intelegere a intereselor Misiunii intr-un mediu cu risc ridicat. Aceasta atitudine nu reflecta nici principiile profesioniste inalte, nici cele ale Planului operational pentru EUPOL Afganistan, nici asteptarile pe care Misiunea le are de la expertii detasati.

Toate masurile manageriale si disciplinare, cum ar fi consilierea si emiterea unui avertisment final, nu l-au impiedicat pe domnul Pirlog sa-si urmareasca interesele personale intr-o maniera inacceptabila, facandu-l un "liability" pentru reputatia, managementul, eficienta operationala si mandatul misiunii", a scris Karl Ake Roghe.

Cateva dintre problemele create de Bogdan Pirlog in Afganistan, si mentionate de Karl Ake Roghe, includ:

Ianuarie 2012 - initierea unei investigatii disciplinare interne pe baza unei acuzatii false impotriva superiorului sau si a fostului sef responsabil cu statul de drept, deoarece cel din urma a ridicat problema comunicarii cu respect si politete catre un coleg afgan, care s-a simtit ofensat de Pirlog.

August 2012 - decizia intr-o investigatie disciplinara interna impotriva dl. Pirlog cu privire la alegatii de comportament neprofesionist - procedura a fost inchisa si nu s-a dat nici o sanctiune.

Octombrie 2012 - a inceput o lunga disputa cu departamentul HR al EUPOL cu privire la numarul de zile de concediu medical pe care si le poata lua. Pe scurt, domnului Pirlog i s-au dat 19 zile de concediu medical in 2011 si 20 de zile in 2012. Cu toate acestea, el a sustinut ca este indreptatit sa primeasca inca 34 de zile de concediu medical, deoarece nu ar exista o limita de concediu pentru expertii detasati, cu toate ca OPLAN stabileste o limita de 20 de zile de concediu medical pe an.

Acest lucru a condus la o tensiune considerabila care a implicat, de asemenea, CPCC si EEAS, si nu a facut prea multe pentru a promova imaginea EUPOL.

Cu toate acestea, Misiunea l-a tratat pe dl. Pirlog intr-o maniera legala si respectabila. Cu toate acestea, desconsiderand nevoie pentru eficienta operationala, dl. Pirlog a continuat sa-si promoveze interesele personale in fata celor ale Misiunii, facand plangeri si acuzatii nefondate.

Noiembrie 2012 - In contextul mentionat anterior, dl. Pirlog a continuat sa conteste cu fermitate prevederile HR ale EUPOL, si a facut plangeri impotriva superiorului sau de atunci, doamna Cornelia Schneider si a consilierului juridic al EUPOL din cauza "procedurilor ilegale".

Decembrie 2012 – Bogdan Pirlog a formulat o alta plangere impotriva EUPOL HR deoarece a "nesocotit prevederile legale" ale OPLAN, in mod "ilegal" nedandu-i inca 34 de zile de concediu medical. In practica, acesta dorea sa aiba 54 de zile de concediu medical pe anul 2012.

Ianuarie - Februarie 2013 - Multiple cereri si plangeri cu privire la EUPOL HR facute de dl. Pirlog pentru a se actiona imediat sau sa se implice CPCC in problema mai sus mentionata (a zilelor de concediu de boala), deoarece HR a pregatit o balanta cu zilele de concediu cu care el nu a fost de acord.

22 februarie 2013 - instructiuni primite de dl. Pirlog de la Pieter Deelman, comandantul adjunct al misiunii, prin care i s-a spus ca cererile sale sunt luate serios in considerare, atata vreme cat timp sunt justificate, insa acesta trebuie sa se abtina de la a mai face acuzatii personale impotriva colegilor sai si sa-si adreseze interesele intr-o manifera politicoasa, obiectiva si respectabila.

20 martie 2013 - initierea unei investigastii disciplinare, inca in desfasurare, privind o eventuala incalcare a codului de comportament EUPOL in legatura cu o comunicare in care Mr. Pirlog se presupune ca a furnizat informatii false catre EULEX-Kosovo, cu potential de impact negativ asupra imaginii EUPOL.

26 martie 2013 - HoM decizie cu privire la mai multe cereri ale dl. Pirlog si transmiterea unui ultimatum catre acesta ca orice alte alegatii nefondate vor fi percepute ca un act de intimidare catre consilierii EUPOL, HR sau orice membrii ai personalului care isi fac datoria cat de bine pot, lucru care nu va fi tolerat.

Prin aceasta comunicare i s-a cerut dl. Pirlog sa se focalizeze pe principalele sale indatoriri si perfomante pentru a putea contribui la mandatul Misiunii, in loc sa duca dispute cu privire la interpretarea procedurilor sau la zilele de concediu de boala. Mai mult, HoM a scos in evidenta ca in caz de nesupunere fata de aceste instructiuni, se va lua in considerare repatrierea acestuia. Aceasta decizia a fost, de asemenea, trimisa la punctului de contact al Romaneii de la EUPOL.

1 aprilie 2013 - initierea unei investigatii disciplinare interne cu privire la inregistrarea in secret, de catre dl. Pirlog, a conversatiilor vocale cu alti membrii din EUPOL si delapidare de fonduri publice date catre acesta fara autorizare, incluzand o camera de mana, o camera si aparat de inregistrare audio digitale oferite de catre ambasada Marii Britanii pentru a fi date omologilor afgani.

8 iunie 2013 - alt act de insubordonare grosiera a dl. Pirlog, care a refuzat sa participe la concluziile raportului sau de evaluare periodica, asa cum i-a fost cerut de catre superiori. In acest sens, dl. Pirlog a depus o plangere disciplinara si penala impotriva comandantului misiunii EUPOL, precum si o plangere disciplinara impotriva sefului de la departamentul "rule of law" si a consilierului juridic.

"Date fiind cele de mai sus, sper ca v-am oferit o privire de ansamblu cu privire la comportamentul imprevizibil si provocator al dl. Pirlog, care este o chestiune de ingrijorare considerare si-l face o sursa de tensiune continua in EUPOL din Afganistan.

Dat fiind ca acest lucru necesita o atentie deosebit de urgenta, credem ca nu avem alta posibilitate decat sa recomandam cu fermitate autoritatilor nationale responsabile repatrierea acestuia, daca este posibil, de indata", si-a concluzionat Karl Ake Roghe scrisoarea.

Odata repatriat, Bogdan Pirlog a actionat in instantele din Romania o multime de institutii europene fiind revoltat ca a fost repatriat. Vom reveni cu amanunte cu privire la actiunile sale in justitie.

Cu toate probleme create de Bogdan Pirlog in Afganistan, la fiecare misiune polistii romani au fost decorati de catre comandantul EUPOL pentru profesionalismul de care au dat dovada.

Cateva exemple aici:

https://evz.ro/cei-mai-buni-politisti-romani-din-afganistan-au-primit-medalia-eupol.html

http://stiri.tvr.ro/politisti-romani-medaliati-la-kabul-de-catre-karl-ake-roghe--seful-eupol-afganistan_25102.html#view

"Frustrarea procurorului Bogdan Pirlog fata de politisti si jandarmi vine si din faptul ca acesta a fost expulzat din cadrul misiunii EUPOL si nu a fost decorat, asemenea altor politisti romani", ne-au spus surse din Parchetul General.

Prezentam in continuare scrisorile trimise de catre Karl Ake Roghe autoritatilor romane cu privire la comportamentul inadecvat al procurorului Bogdan Pirlog.

Chris Terhes
Romanian Community Coalition

Scrisoare din martie 2013

Scrisoarea din iunie 2013

Solicitare CSM pentru apararea reputatiei, aparentei de impartialitate si independentei judecatorilor de la ICCJ in urma afirmatiilor presedintei Tarcea

Tue, 24 Jul 2018 01:16:50 GMT

Romanian Community Coalition a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, pe data de 23 iulie 2018, apararea reputatiei profesionale si a aparentei de impartialitate, precum si independenta judecatorilor de la ICCJ in urma afirmatiilor doamnei judecator Cristina Tarcea, presedinta ICCJ, facute in cadrul unui interviu televizat.

Prezentam mai jos sesizarea integrala trimisa CSM-ului.

23 iulie 2018

Catre
Consiliului Superior al Magistraturii
(prin email)

Ref: Solicitare aparare reputatie profesionala si aparenta de impartialitate, precum si independenta judecatorilor de la ICCJ in urma afirmatiilor doamnei judecator Cristina Tarcea, presedinta ICCJ

Subscrisa Romanian Community Coalition, cu sediul in 290 Duranzo Aisle, Irvine, California 92606, SUA, organizatie neguvernamentala inregistrata in statul California si infiiintata, printre altele, cu scopul de a intari statul de drept, democratia si independenta justitiei din Romania,

In temeiul art. 30 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, formulam prezenta cerere de aparare a reputatiei profesionale si aparentei de impartialitate, precum si a independentei judecatorilor din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Fata de afirmatiile presedintei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Cristina Tarcea, facute in cadrul interviului acordat postului de televiziune Realitatea TV, in data de 19 iulie 2018, in cadrul caruia aceasta, printre altele, a declarat ca:

"Am acordat termen pana la 1 septembrie tuturor sa profite de vacanta judecatoreasca si sa-si termine stocul de dosare de redactat. In caz contrar, vor suporta consecintele legii, respectiv voi sesiza Inspectia Judiciara, lucru pe care l-am mai facut si in alte situatii, nu ar fi o noutate pentru ei."

Aceasta declaratie a fost preluata pe larg de catre toata presa sub titluri precum:

"Masura-bomba luata de sefa Instantei Supreme. Cristina Tarcea a vorbit pentru Realitatea TV", cu urmatorul comentariu: "Masura-bomba luata de sefa Instantei Supreme. Intr-un interviu in exclusivitate pentru Realitatea TV, Cristina Tarcea spune ca le-a cerut tuturor judecatorilor ca, pana in septembrie, sa motiveze toate condamnarile. Asta inseamna ca vom avea pana in toamna motivarea in cazul Bombonica, cel in care Liviu Dragnea a fost condamnat la trei ani si jumatate de inchisoare."

https://www.realitatea.net/masura-bomba-luata-de-sefa-instantei-supreme-cristina-tarcea_2156178.html

Sefa ICCJ, Cristina Tarcea, 'pune biciul' pe judecatori: Pana in septembrie sa motiveze toate condamnarile
https://www.stiripesurse.ro/efa-iccj-cristina-tarcea-pune-biciul-pe-judecatori-pana-in-septembrie-sa-motiveze-toate-condam_1278427.html

STIRE-BOMBA! Decizia de ULTIM MOMENT a sefei Instantei Supreme. "Vor suporta CONSECINTELE legii"
http://evz.ro/cristina-tracea-realitatea-tv.html

https://www.agerpres.ro/justitie/2018/07/19/tarcea-spune-ca-a-cerut-tuturor-judecatorilor-sa-motiveze-pana-in-septembrie-deciziile-din-dosarele-penale--147544

Adevarul: "Tarcea: Am dat termen judecatorilor pana la 1 septembrie tuturor sa-si termine stocul de dosare de motivat. In caz contrar, voi sesiza Inspectia Judiciara"

https://adevarul.ro/news/eveniment/tarcea-dat-termen-judecatorilor-1-septembrie-tuturor-sa-si-termine-stocul-dosare-motivat-In-caz-contrar-sesiza-inspectia-judiciara-1_5b50ba1ddf52022f756a3ec3/index.html

Aceasta afirmatie a presedintei Tarcea, preluata pe larg de presa scrisa si dezbatuta intens pe televiziuni, este de natura a aduce atingere grava reputatiei profesionale si aparentei de impartialitate, precum si independentei judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dupa cum vom argumenta in cele ce urmeaza:

1. In ceea ce priveste reputatia profesionala si aparenta de impartialitate a judecatorilor ICCJ

Declaratiile facute in public, intr-un interviu televizat, de doamna judecator Cristina Tarcea, presedintele Inaltei Curti de Casatiei si Justitiei, au creat impresia opiniei publice ca ICCJ este formata dintr-un corp al judecatorilor lipsiti de responsabilitate si lenesi, care isi indeplinesc atributiile de serviciu doar sub "biciul" si comanda conducatorului institutiei si sub amenintarea cu sanctiuni, in cazul in care nu se conformeaza.

Presedinta ICCJ a folosit in interviu termeni imperativi si categorici, ca "am acordat termen", "sa-si termine stocul", culmimand cu amenintari de genul "vor suporta consecintele legii", "voi sesiza Inspectia Judiciara", lucru care "nu ar fi o noutate pentru ei". O asemenea "atentionare" este mai degraba demna de o educatoare de gradinita, ce are in grija o grupa de copii neascultatori, ori de un sef comunist care isi terorizeaza subalternii, decat de presedintele instantei supreme din Romania.

Lipsa de respect cu care presedinta Inaltei Curti vorbeste despre judecatorii supremi este pur si simplu socanta si are ca efect transmiterea acestei lipse de incredere si respect catre societate.

Cata incredere mai pot avea cetatenii in competenta si profesionalismul judecatorilor de la Inalta Curte, in conditiile in care presedinta ICCJ se refera la ei ca si cum i-ar fi subordonati, generand titluri pe presa de genul "Sefa ICCJ, Cristina Tarcea, 'pune biciul' pe judecatori"?

Exact acesta este mesajul transmis publiculului de catre preseinta Tarcea: judecatorii ICCJ vor trebui sa lucreze peste vara de frica sefei lor, mesaj absolut degradant si inacceptabil.

Realitatea este ca judecatorii ICCJ lucreaza in conditii mai mult decat indecente, in spatii improprii, mult departe de ceea ce ar presupune statutul si importanta acestora.

In loc sa se preocupe de aceste probleme grave (lipsa unui sediu potrivit, supraaglomerarea, peisajul dezolant pe care il ofera sediul actual etc.), de a caror rezolvare este responsabila in mod direct, prin prisma competentelor ce ii revin, presedinta ICCJ Tarcea umileste public judecatorii, printr-un abuz cert de putere, in afara atributiilor ce ii revin.

"Acordarea" de termene pentru redactare de catre presedinta ICCJ judecatorilor este si un act vadit abuziv si contrar legii: termenele pentru redactarea hotararilor sunt stabilite prin Codul de procedura penala si, respectiv, Codul de procedura civila, presedintele unei instante, fie ea si Curtea suprema, neputand stabili dupa bunul plac alte termene.

Stabilirea unor "planuri" sau "acordarea de termen" pentru motivarea dosarelor restante nu revine presedintelui ICCJ nici din perspectiva manageriala.

Astfel, Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie prevede:

"Art. 7. - Presedintele are urmatoarele atributii privind activitatea structurilor de conducere ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie:

e) supune spre dezbatere si aprobare colegiului de conducere si adunarii generale a judecatorilor masurile necesare pentru buna desfasurare a activitatii Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Art. 19. - Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie are urmatoarele atributii:

j) dezbate si aproba masurile necesare pentru buna desfasurare a activitatii Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Art. 19 ind.4. -(3) In indeplinirea atributiei prevazute la art. 19 lit. j), Colegiul de conducere poate adopta, pe baza propunerilor presedintelui, ale vicepresedintilor sau ale presedintilor de sectii, hotarari privind:

c) reguli privind organizarea activitatii judecatorilor si a completelor de permanenta."

Rezulta, asadar, cu certitudine ca presedintele ICCJ nu are nici un atribut, nici un drept de a "acorda" termene imperative judecatorilor, dispozitia sa fiind nelegala si abuziva.

Cu atat mai mult, aceasta dispozitie ilegala, expusa public, reprezinta un afront la adresa judecatorilor ICCJ, aducand o atingere nepermisa reputatiei profesionale a acestora.

Reamintim ca pana in prezent nici un judecator de la ICCJ nu a fost sanctionat disciplinar pentru intarzieri in redactare, in conditiile in care depasirile frecvente si de durata a termenului deredactare a hotararilor de la ICCJ sunt de notorietate, in special in materie penala.

Fara indoiala, restantele judecatorilor de la ICCJ in redactarea hotararilor nu este o situatie de dorit, insa analiza rapoartelor de activitate ale ICCJ scoate in evidenta o problema sistemica pe aceasta instanta o are si pe care actuala presedinta nu doar ca nu a redresat-o, dar nici nu pare interesata de gasirea de solutii practice sa o faca.

Astfel, sectia penala a ICCJ functioneaza cu un numar de aproximativ 30 de judecatori, chemati sa judece dosare de o complexitate deosebita, in conditii de presiuni extreme de toate tipurile si in conditii materiale absolut incalificabile. Acesti judecatori au avut de gestionat, in 2017 spre exemplu (http://www.scj.ro/CMS/0/PublicMedia/GetIncludedFile?id=19535), un numar de 3.591 de dosare, adica peste 1.000 de dosare pentru fiecare judecator (comparativ cu aproximativ 600 de dosare pe judecator la nivel de curte de apel). Greu se va gasi in lume o tara cu o asemenea incarcatura pe judecator la nivelul curtii supreme.

Problema duratei mari a timpului de redactare, desi reala si grava, nu se rezolva in nici un caz prin amenintarea si umilirea publica a judecatorilor ICCJ de catre presedintele acestei instante.

Pozitia corecta din punct de vedere profesional si managerial a doamnei judecator Tarcea ar fi fost sa isi exercite cu adevarat rolul pe care il are, cautand solutii practice pentru problemele extrem de grave cu care se confrunta ICCJ.

Astfel de solutii implica o cooperare si implicare la nivel de ICCJ-CSM-MJ-Parlament, pentru a rezolva nu doar problema sediului Inaltei Curti, dar si pe aceea a reconfigurarii competentei ICCJ (este anormal ca la varful justitiei incarcatura sa fie mai mare decat la curti de apel si tribunale!), a maririi schemelor de personal, inclusiv la nivelul magistratior asistenti si grefieri etc.

Presedinta ICCJ nu arata insa nici o preocupare fata de aceste probleme, ce afecteaza nu doar judecatorii ICCJ, ci in principal cetatenii acestei tari. Singura preocupare expusa in interviu de catre doamna judecator Tarcea este aministia si gratierea, precum si dosarul lui Dragnea.

Astfel, conduita presedintei Tarcea este cu atat mai grava cu cat in stocul de dosare la care face referire se afla si dosare ale unor politicieni, puternic mediatizate. Miza acestor dosare tine inclusiv de durata de solutionare a acestora, lucru de care doamna presedinta Tarcea il stie.

De altfel, primul comentariu al postului de televiziune la care a dat interviul a si fost acesta: "Intr-un interviu in exclusivitate pentru Realitatea TV, Cristina Tarcea spune ca le-a cerut tuturor judecatorilor ca, pana in septembrie, sa motiveze toate condamnarile. Asta inseamna ca vom avea pana in toamna motivarea in cazul Bombonica, cel in care Liviu Dragnea a fost condamnat la trei ani si jumatate de inchisoare."

Mai mult, o buna parte din interviu a fost dedicat de domna judecator Tarcea comentarii acestui caz particular, desi obligatia de rezerva ii impunea acesteia sa se abtina de la orice comentarii cu privire la dosare in curs, cu atat mai mult cu cat e vorba despre un dosar cu un impact politic puternic, intens mediatizat, ce se afla pe rolul instantei pe care il conduce.

Modul cum doamna judecator Tarcea a ales sa comunice public, precum si mesajele publice transmise, ridica juste indoieli, cel putin la nivel de aparenta, cu privire la capacitatea judecatorilor Inaltei Curti de a judeca impartial aceasta speta.

Intamplator sau nu, autoarea interviului este Ionela Arcanu, adica exact aceeasi jurnalista care, imediat dupa condamnarea lui Dragnea, a raspandit stirea falsa potrivit careia unuia dintre judecatorii completului care a pronuntat respectiva condamnare i s-au spart geamurile la casa ca razbunare pentru condamnare.

Lipsa de obiectivitate a acestei jurnaliste fata de Dragnea, insistenta ei in interviu pe acest subiect – insistenta careia presedinta ICCJ i-a raspuns fara nici un fel de obiectiune, fara a se distanta de insistenta si insinuarile jurnalistei pentru a-si pastra aparenta de impartialitate la care o obliga legea – releva, o data in plus, scopul acestui interviu.

Astfel, avand in vedere faptul ca:
- durata media de redactare a unui dosar la ICCJ, care este de aproape un an,
- ca niciodata un judecator al Inaltei Curti nu a fost sanctionat pentru intarzieri in redactare,
- ca niciodata pana acum un presedinte al vreunei instante – oricare ar fi nivelul ei – nu si-a permis sa isi ameninte public judecatorii si sa ii umileasca,
- ca timingul de solutionare a dosarului in cazul Dragnea este foarte important din perspectiva caracterului electoral al anului ce urmeaza;
- ca presedintele ICCJ nu s-a distantat prompt de insistenta si insinuarile jurnalistei privind dosarul Dragnea, dimpotriva a raspuns echivoc intrebarilor acesteia;

Se poate concluziona pe deplin rezonabil ca scopul acestor declaratii ale presedintelui ICCJ, doamna judecator Cristina Tarcea, a fost sa puna presiune pe judecatorii sectiei penale a ICCJ pentru ca intr-un mod indirect, dar ferm si neechivoc, sa ii determine pe acestia sa finalizeze motivarea dosarului in cazul Dragnea pana la data de 1 septembrie 2018.

Or, toate aceste declaratii ale doamnei judecator Cristina Tarcea, facute intr-un context de care nu se poate face abstractie, reprezinta o atingere grava adusa reputatiei judecatorilor ICCJ si increderii publicului in impartialitatea acestora.

2. In ceea ce priveste independenta judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie

In ceea ce priveste conceptul de independenta, Curtea Constitutionala a subliniat, in decizia nr. 33/2018, ca: "Din coroborarea normelor constitutionale, rezulta ca independenta justitiei, principiu fundamental consacrat de Constitutie, care, potrivit art. 152 alin. (1), constituie una dintre limitele materiale ale revizuirii Legii fundamentale, are doua componente: componenta institutionala, care se refera la autoritatea care infaptuieste justitia - instanta judecatoreasca si componenta individuala, care se refera la persoana care este investita cu puterea de a spune dreptul, jurisdictio, respectiv judecatorul. Ambele componente implica existenta unor numeroase aspecte, cum ar fi: lipsa imixtiunii celorlalte puteri in activitatea de judecata, faptul ca niciun alt organ decat instantele nu poate decide asupra competentelor lor specifice prevazute prin lege, existenta unei proceduri prevazute de lege referitoare la caile de atac ale hotararilor judecatoresti, existenta unor fonduri banesti suficiente pentru desfasurarea si administrarea activitatii de judecata, procedura de numire si promovare in functie a magistratilor si, eventual, perioada pentru care sunt numiti, conditii de munca adecvate, existenta unui numar suficient de magistrati ai instantei respective pentru a evita un volum de munca excesiv si pentru a permite finalizarea proceselor intr-un termen rezonabil, remunerare proportionala cu natura activitatii, repartizarea impartiala a dosarelor, posibilitatea de a forma asociatii ce au ca principal obiect protejarea independentei si a intereselor magistratilor etc. (a se vedea, in acest sens, si Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010)."

Considerentele deciziei Curtii Constitutionale impun doua concluzii, ambele importante pentru cauza de fata:

a) Independenta justitiei are doua componente: componenta institutionala, care se refera la autoritatea care infaptuieste justitia - instanta judecatoreasca, si componenta individuala, care se refera la persoana care este investita cu puterea de a spune dreptul, respectiv judecatorul;

b) Independenta justitiei include ca si componente conditiile de munca adecvate si protejarea judecatorilor de un volum de munca excesiv.

In ceea ce priveste componenta individuala a independentei justitiei, standardele internationale sunt unanime in a recunoaste ca aceasta implica protejarea independentei fiecarui judecator de orice tip de presiuni, indiferent de natura sau sursa lor: din interiorul sau din exteriorul sistemului.

In aplicarea legii, independenta judecatorilor exclude notiunea de ierarhie ori subordonare. Principiile internationale statueaza in mod explicit ca judecatorii trebuie sa ia decizii in deplina libertate si sa actioneze fara restrictie si fara a fi obiectul unor influente, incitari, presiuni, amenintari sau interventii nelegale, directe sau indirecte, indiferent din partea carei persoane vin si sub ce motiv. Judecatorul, in calitate de detinator al puterii judecatoresti, trebuie sa-si poata exercita functia sa in deplina independenta in raport cu toate constrangerile/fortele de natura sociala, economica si politica si chiar in raport cu alti judecatori si in raport cu administratia judecatoreasca (a se vedea in acest sens art. 3-2 din Carta Universala a Judecatorului).

Avizul nr.1 al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni prevede in mod explicit posibilitatea afectarii independentei judecatorilor din chiar interiorul sistemului: "66. CCJE a luat nota de amenintarea potentiala impotriva independentei judiciare care ar putea aparea din cadrul ierarhiei judiciare interne. Acesta recunoaste ca independenta judiciara depinde nu numai de libertatea fata de influentele externe nedorite ci si de libertatea fata de influentele nedorite care ar putea rezulta in anumite situatii din atitudinea altor judecatori.(…) .68. (…) O solutie in acest caz ar fi aceea de a transfera toate competentele relevante unui consiliu judiciar superior, care ar proteja independenta in interiorul si in afara sistemului judiciar."

Or, ultimatumul dat de presedintele ICCJ judecatorilor, amenintandu-i cu sanctionarea disciplinara daca nu se conformeaza obligatiilor si termenului stabilit de domnia sa pentru redactarea hotararilor judecatoresti, constituie evident "presiuni" si "influente", cu atat mai mult cu cat ultimatumul a fost facut de reprezentantul puterii judecatoresti care este si membru CSM.

In al doilea rand, aceasta componenta individuala a independentei justitiei include ca si conditii imperative asigurarea unor conditii de munca adevate – ce include in mod imperios si respectarea timpului de odihna –, precum si evitarea unui volum de munca excesiv.

In acest sens, Principiile fundamentale privind independenta magistraturii, adoptate de cel de-al VII-lea Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul delincventilor (Milano, 26 august-6 septembrie 1985) si confirmate de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite prin rezolutiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 si nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, prevad in mod expres, prin art. 11, ca "durata mandatului judecatorilor, independenta acestora, siguranta lor, remuneratia corespunzatoare, conditiile de munca, pensiile si varsta de pensionare sunt in mod adecvat garantate prin lege".

Acest fapt este, de altfel, pe deplin justificat: un judecator obosit, surmenat este un judecator care are o rezistenta scazuta la presiuni si stres, ceea ce-l face vulnerabil sa greseasca mai usor.

Judecatorii sunt cu atat mai vulnerabili la acest tip de presiuni, cu cat sunt lipsiti de orice mijloace specifice de actiune in cazul incalcarii drepturilor lor: dreptul la negocieri colective in materie de munca sau dreptul la greva.

Dreptul la odihna este recunoscut tuturor lucratorilor prin Directive ale Uniunii Europene si printr-o jurisprudenta vasta a Curtii de Justitiei a Uniunii Europene.

In acest sens, art. 7 din Directiva 88/2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru impune statelor membre sa ia masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze de un concediu anual platit de cel putin patru saptamani in conformitate cu conditiile de obtinere si de acordare a concediilor prevazute de legislatiile si practicile nationale.

Este important de amintit mai intai ca, in jurisprudenta sa, CJUE a subliniat repetat ca, din modul de redactare a articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88, dispozitie de la care aceasta directiva nu permite derogarea, reiese ca orice lucrator beneficiaza de un concediu anual platit de cel putin patru saptamani.

Acest drept la concediul anual trebuie considerat un principiu al dreptului social comunitar de o importanta deosebita, a carui punere in aplicare de catre autoritatile nationale competente poate fi efectuata numai in limitele prevazute in mod expres de insasi Directiva 2003/88 (a se vedea in acest sens, in ceea ce priveste Directiva 93/104, Hotararea din 26 iunie 2001, BECTU, C 173/99, Rec., p. I 4881, punctul 43, Hotararea din 18 martie 2004, Merino Gómez, C 342/01, Rec., p. I 2605, punctul 29, precum si Hotararea din 16 martie 2006, Robinson Steele si altii, C 131/04 si C 257/04, Rec., p. I 2531, punctul 48).

CJUE a mai subliniat ca lucratorul trebuie sa poata beneficia de un repaus efectiv, dintr o preocupare pentru protectia eficienta a securitatii si a sanatatii sale si ca, in mod cert, finalitatea dreptului la concediul anual platit este aceea de a i permite lucratorului sa se odihneasca si sa dispuna de o perioada de destindere si de recreere.

In acelasi sens, in dreptul national Regulamentul privind concediile prevede ca:

"Art. 2 - (1) Judecatorii si procurorii au dreptul anual la un concediu de odihna de 35 de zile lucratoare, platit. Acest drept nu poate forma obiectul vreunei renuntari sau limitari.

(3) Judecatorii si procurorii efectueaza concediul de odihna, de regula, in perioada vacantei judecatoresti. (...)

(4) Conducerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie (...) au obligatia sa asigure efectuarea concediului de odihna de catre toti judecatorii, procurorii si asimilatii acestora, in cursul anului calendaristic in care s-a nascut acest drept."

Ca atare, dreptul la concediu nu poate forma obiectul vreunei limitari, iar presedinta ICCJ este obligata sa asigure efectuarea concediului de odihna de TOTI judecatorii ICCJ.

Or, faptul ca presidinta ICCJ a cerut imperativ judecatorilor "sa profite" de vacanta judecatoreasca pentru a termina stocul de dosare de redactat, sub amenintarea plangerilor disciplinare, echivaleaza cu o incalcare brutala a dreptului acestora la concediul de odihna si repaos.

Cum am argumentat deja, in cazul judecatorilor, respectarea conditiilor de munca si a dreptului la repaos, evitarea supraaglomerarii dobandesc o conotatie si o importanta suplimentara, fiind in mod incontestabil componente ale indepedentei judecatorilor, fiind recunoscute ca atare atat in jurisprudenta Curtii Constitutionale precitata, cat si in documente internationale referitoare la independenta justitiei.

De aceea, este cu atat mai grava o astfel de imixtiune cand aceasta vine chiar de la reprezentantul puterii judecatoresti, respectiv de la presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Va solicitam, prina urmare, sa luati masurile care se impun in vedere apararii reputatiei profesionale si a aparentei de impartialitate, precum si independenta judecatorilor ICCJ in urma declaratiilor din spatiul public facute de presedintele ICCJ, doamna judecator Cristina Tarcea, care a amenintat public si vadit judecatorii Inaltei Curti.

Cu stima,

Cristian Terhes, Presedinte

Solicitare Plenului CSM sa clarifice imprejurarile si scopul prezentei presedintei ICCJ Cristina Tarcea la vilele de protocol ale SRI

Wed, 13 Jun 2018 09:42:23 GMT

Romanian Community Coalition a adresat pe data de 13 iunie 2018 Plenului si Sectiei pentru judecatori a CSM o solicitare prin care a cerut ca, la proxima sedinta a Plenului, "sa ii solicitati doamnei judecator Cristina Tarcea, in prezent presedinte a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sa clarifice public imprejurarile si scopul pentru care a frecventat in repetate randuri vilele de protocol ale Serviciului Roman de Informatii (SRI)".

"Prezenta doamnei presedinte Tarcea la respectivele vile ale SRI este de notorietate in randul magistratilor din Romania, iar prezenta dansei la acele vile ne-a fost confirmata de multiple surse convergente.

Data fiind pozitia pe care doamna judecator Tarcea o ocupa in stat si in cadrul puterii judecatoresti, este imperativ ca aceasta sa clarifice imprejurarile si scopul pentru care frecventa vilele de protocol ale SRI", s-a aratat in sesizare.

Pentru referinta, prezentam integral sesizarea trimisa CSM-ului:

13 iunie 2018

Catre
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii
Sectiei pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii
(via email: secretar_general@csm1909.ro)

Doamnei judecator Simona Marcu
Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii

Stimata doamna presedinte,

Subscrisa Romanian Community Coalition, cu sediul la 290 Duranzo Aisle, Irvine, California, 92606, SUA,

Va solicitam prin prezenta ca, la proxima sedinta a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, sa ii solicitati doamnei judecator Cristina Tarcea, in prezent presedinte a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sa clarifice public imprejurarile si scopul pentru care a frecventat in repetate randuri vilele de protocol ale Serviciului Roman de Informatii (SRI).

Mentionam ca prezenta doamnei presedinte Tarcea la respectivele vile ale SRI este de notorietate in randul magistratilor din Romania, iar prezenta dansei la acele vile ne-a fost confirmata de multiple surse convergente.

Conform art. 5 alin. (1) din Legea 303/2004 a statutului judecatorilor si procurorilor “functiile de judecator, procuror, magistrat-asistent si asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte functii publice sau private”. Mai mult, art. 7 din aceeasi lege prevede ca “judecatorii, procurorii (…) nu pot fi lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii”.

De asemenea, art. 90 alin. (1) tot din Legea 303/2004 prevede ca “judecatorii si procurorii sunt datori sa se abtina de la orice acte sau fapte de natura sa compromita demnitatea lor in profesie si in societate”.

In mod evident, prezenta doamnei judecator Tarcea la vilele SRI este de natura sa creeze o puternica aparenta a existentei unor legaturi ce contravin legii intre reprezentanta puterii judecatoresti si Serviciul Roman de Informatii, motiv pentru care domnia sa are datoria de a lamuri public toate aspectele privind prezenta dansei la vilele de protocol ale SRI.

Asemenea precizari din partea domniei sale sunt necesare nu doar pentru a clarifica aceste informatii, extrem de grave, care circula in randul magistratilor, dar si pentru evita o noua lovitura data increderii in justitie, puternic discreditata de incheierea de protocoale secrete cu serviciile de informatii.

Mentionam, in acest sens, ca nici pana azi protocolul dintre ICCJ si SRI nu a fost declasificat, ceea ce nu face decat sa alimenteze speculatiile despre legaturile nefiresti dintre reprezentantii puterii judecatoresti si SRI.

Cu stima,

Cristian Terhes
Presedinte

CC: Membrii sectiei pentru judecatori a CSM